Cu un ton ferm si dusmanos, dar cu o voce care trada mult mai putina vigoare, Ion Iliescu a reluat sambata cunoscutele-i acuze. A vorbit din nou despre manevre incorecte, tratament necolegial si necinstit, dupa care s-a declarat dezgustat de conducatorii actuali ai PSD. Nu a gasit nici acum taria de a pleca din partidul pe care l-a fondat si spune ca nu a abordat inca posibilitatea de a construi o noua formatiune politica. Se multumeste deocamdata cu statutul de fost sef al statului si de senator. Daca in urma cu 15 ani ideea ca Iliescu sa nu mai reprezinte o frana in calea democratizarii Romaniei parea cu adevarat greu de realizat, iata ca acum se intampla. Poate spune orice, se poate supara pe oricine, nu-l mai asculta decat un cerc restrans de apropiati, insa pentru Romania el nu mai reprezinta nimic. Desigur, nu-i place si se straduieste sa revina. Cauta o solutie salvatoare pentru a recastiga puterea de care tocmai a fost despartit. Probabil isi rade in barba gandindu-se cum vor veni alde Geoana si Nastase la el sa se milogeasca in caz de anticipate: hai, nea Nelu, nu fi asa scortos si ajuta-ne!
Ion Iliescu stie ca folosindu-se de imaginea sa PSD a castigat mai multe voturi, iar asta ii reda speranta. Cum in caz de anticipate este greu de crezut ca Geoana si Nastase vor acumula atata simpatie din partea electoratului incat sa depaseasca macar 20%, iar numai cu baronii locali n-au sanse de redresare, este clar ca vor apela inclusiv la solutia „Gica contra”. Iar Iliescu este pregatit pentru discutia intre sase ochi. Pana una alta ii lasa pe noii lideri sa fiarba in suc propriu, intretinand la foc mic posibilitatea de a lansa un nou partid. Azi pleaca unul din PSD, maine pleaca altul… doar asa ca sperietoare. In replica, actualii conducatori se duc sa asiste la meciuri de tenis in timp ce Iliescu isi lanseaza acuzele. Si dovedeste din plin ca a ramas acelasi personaj duplicitar. Are tupeul sa spuna ca in 1990 Romania a avut cele mai democratice alegeri, cea mai civilizata campanie electorala. Dimpotriva! A fost cea mai murdara! Din reteta succesului iliesciano-fesenist nu au lipsit devastarea sediilor partidelor, manipularea grosolana prin TVR si folosirea presei aservite, denigrarea contracandidatilor prin lansarea unor minciuni grosolane. Organele competente n-ar trebui sa incetineasca ritmul anchetelor pentru ca adevarul despre mineriade sa vada lumina zilei. Crimele raman chiar daca autorul moral al acestora („factorul de franare”, cel care spune ca se visa reinstalat fara nici o impotrivire pentru ca nu avea nevoie de competitie, fireste crezandu-se deasupra regulilor democratice) se resimte in urma primirii unui dureros sut in posterior si striga la arbitru: fault!
Inainte de a se retrage dezgustat si definitiv, Ion Iliescu este dator sa dea explicatii si in legatura cu cocolosirea unor personaje controversate, unul dintre ele fiind Omar Hayssam. Fostul presedinte recunoaste acum ca el a dat mai departe dosarul Petromidia (la fel a facut cu dosarul „Flota” si nu numai), ca doar era un document care i s-a prezentat si „ce era sa fac cu el, sa-l tin incuiat intr-un seif?”. Problema este ca Ion Iliescu a primit mult mai multe documente, ca doar avea un consilier prezidential care se ocupa de o comisie anticoruptie, de ce nu a dat drumul la toate? Poate asa s-ar explica si o alta propozitie destinata cunoscatorilor. Iliescu a avertizat ca problema nu este ce au facut liderii pesedisti pentru el, ci exact invers, ce a facut el pentru ei!
Noua conducere a PSD ar trebui sa aiba grija mare. Orice este posibil! Langa Ion Iliescu a reaparut Gelu Voican Voiculescu, Miron Cozma ar putea fi eliberat in curand, in plus acum mai este si iunie…
