„Negru pe negru”
Intre ce scrie Ion Pop si ce scrie Irina Petras, autorii prefetei, respectiv ai postfetei, apare la editura Casa Cartii de Stiinta din Cluj volumul „Negru pe negru”, subintitulat alt poem, autor, nimeni altul decat binecunoscutul optzecist Aurel Pantea, remarcat inca de la primele volume prin verbul sau amplu, puternic, coroziv, dar si melancolic, un adevarat poet care nu poate fi ignorat in actualul peisaj al liricii noastre. Despre el si creatia sa Irina Petras scrie: Remarcam, apropo de o victorie coplesitoare (1999), o halucinare patetica intre inauntru si inafara, intre visceral si cerebral, intre fantasmatic si cibernetic”. Iata ce spune si Ion Pop: „Inca o data aceste versuri articulate la limita dintre abstractiunea cea mai austera si concretul cel mai dens… certifica la un alt nivel de intensitate a trairii deopotriva calitatea combustiei ideatice si forta de reprezentare carnala prin care Aurel Pantea s-a afirmat si s-a impus in poezia romaneasca din ultimele doua decenii. „Moartea e lunga si cuvintele toate sunt duse/ceva ca o cazarma in care timpul fumeaza chistoacele soldatilor plecati, asteptandu-si conceptul…” Poezie stranie, greu de asezat in Patul lui Procust al interpretarilor
