Scena politică din România traversează, din nou, o perioadă de turbulențe și controverse, pe fondul unui scandal care ridică întrebări serioase despre transparența și integritatea campaniilor electorale. În centrul atenției se află Mircea Geoană, candidat la alegerile prezidențiale și fost adjunct al secretarului general NATO, acuzat de Elena Lasconi, candidată USR, de colaborare cu Tal Hanan, un fost ofițer israelian asociat cu fermele de troli și cu tehnici de manipulare electorală. Premierul Marcel Ciolacu a intervenit public, susținând existența unei „clădiri pline de servere” și a unor ferme de troli care ar susține campania lui Geoană, iar fostul președinte Traian Băsescu a adus critici acide asupra întregii situații, punând în discuție integritatea celor implicați.
Acuzațiile grave formulate de Elena Lasconi au fost lansate inițial într-o dezbatere electorală, în care Lasconi l-a întrebat public pe Geoană despre întâlnirea sa cu Tal Hanan, pe care îl descrie drept un individ „cunoscut pentru manipularea alegerilor în zeci de țări prin ferme de troli și dezinformare pe social media”. Reacția lui Geoană a fost vehementă; acesta a negat orice legătură cu Hanan, sugerând că Lasconi a fost dezinformată intenționat. Deși Elena Lasconi nu a prezentat dovezi directe ale întâlnirii, ea a furnizat fotografii și informații care, din perspectiva sa, arată că Tal Hanan ar fi fost recent în România, inclusiv în fața Institutului Aspen, unde Geoană este președinte fondator.
Contextul înscenării și complexitatea politică a scandalului
Pentru a înțelege amploarea scandalului, este important să explorăm natura acuzațiilor. În ultimele decenii, manipularea digitală și dezinformarea au devenit instrumente tot mai sofisticate, folosite adesea pentru a influența alegerile din diferite țări. Tal Hanan, cunoscut sub pseudonimul „Jorge,” a fost expus într-o anchetă jurnalistică internațională ca fiind implicat în influențarea alegerilor din zeci de state prin ferme de troli și activități de hacking.
Mircea Geoană a declarat că această campanie împotriva sa este orchestrată de PSD și de Marcel Ciolacu, în colaborare cu omul de afaceri Sebastian Ghiță, susținând că între cei doi există o legătură care îl vizează direct. Această acuzare reciprocă nu face decât să amplifice tensiunile din spațiul public și să diminueze încrederea publicului în campania electorală.
Totuși, răspunsul premierului Marcel Ciolacu, care afirmă că „există foarte multe servere și ferme de boți în București” care funcționează în favoarea lui Geoană, trebuie analizat cu atenție. Ciolacu a cerut mai multe investigații și implicarea Autorității Electorale Permanente (AEP) pentru a clarifica natura acestei situații. Deși acesta a evitat să prezinte dovezi clare, afirmațiile sale sugerează că problema este reală și necesită o intervenție serioasă din partea autorităților de reglementare pentru a proteja integritatea procesului democratic.
Contextul cultural și istoric al manipulării în politica românească
Manipularea politică nu este o noutate în România, dar contextul istoric specific a alimentat de-a lungul decadelor o cultură de dezinformare și influență ocultă, bazată pe rețele ascunse, acțiuni de „spin” și manipulare a informației. Rădăcinile manipulării moderne din România pot fi găsite încă din perioada comunistă, când regimul controla strict presa și informațiile. Această practică a lăsat o amprentă profundă, instaurând ideea că, pentru a câștiga putere, adevărul poate fi modelat sau distorsionat după nevoi.
După 1989, tranziția democratică a României a fost marcată de o serie de scandaluri și campanii politice în care manipularea a jucat un rol crucial. În anii ’90, dezinformarea și propaganda au fost folosite de diverse partide și figuri publice pentru a manipula opinia publică. Un exemplu notoriu a fost mineriada din 1990, când președintele de atunci, Ion Iliescu, a fost acuzat că ar fi orchestrat chemarea minerilor la București pentru a suprima mișcările de protest anti-comuniste. Deși scopul oficial era restaurarea „ordinii”, evenimentele au fost folosite pentru a discredita opoziția și pentru a perpetua un climat de frică și incertitudine.
În perioada de după 2000, manipularea digitală a intrat în joc, iar evenimentele electorale au început să fie intens mediatizate și polarizate. Spre exemplu, în alegerile din 2009, suspiciunile de fraudă au fost urmate de speculații că s-ar fi folosit dezinformarea și manipularea pentru a asigura un rezultat favorabil. În plus, perioada mandatului lui Traian Băsescu a fost plină de campanii de atac și contraatac digital. De atunci, folosirea troliilor, fermelor de boți și rețelelor sociale ca instrumente de manipulare a devenit un fenomen tot mai vizibil, afectând toate partidele politice din România. Exemple concrete de influență includ propaganda electorală masivă și răspândirea știrilor false, toate menite să atragă atenția sau să deturneze atenția publicului.
În ultimul deceniu, complexitatea și rafinamentul manipulării au crescut, iar scandalul curent dintre Geoană și Tal Hanan scoate în evidență cum astfel de tehnici pot fi folosite nu doar pentru influențarea directă a voturilor, ci și pentru construirea unor imagini sau pentru a decredibiliza adversarii. Având o populație cu acces crescut la tehnologie, dar fără o educație solidă în filtrarea informațiilor digitale, România rămâne vulnerabilă la influențele din sfera manipulării electorale.
Acest context cultural și istoric ne arată că manipularea în politica românească este mai degrabă un simptom al unei realități mai ample și mai profunde, în care manipularea și influențarea publicului au fost întotdeauna acceptate, fie ca metode de campanie, fie ca mijloace de răzbunare politică.Dacă Mircea Geoană folosește ferme de troli pentru a-și susține campania, aceasta ar implica o subminare a încrederii publice și o deviere de la principiile democratice pe care se bazează România. Ar arăta că România, ca parte a unei Europe interconectate, este la rândul său vulnerabilă. De asemenea, oricât de avansată ar fi tehnologia de monitorizare, dezinformarea reușește deseori să pătrundă prin canale multiple, făcând aproape imposibilă o protecție completă.
Prin urmare, fie că acuzațiile se vor dovedi reale sau nu, scandalul Geoană-Tal Hanan servește drept un semnal de alarmă pentru întreaga societate. Alegerile trebuie câștigate prin merit și transparență, nu prin manipulare.
