Sophie Neve: Olandezii sunt critici și articulați, au curaj și ochi buni pentru oportunități
La finalul unui eveniment dedicat agriculturii sustenabile, cu tema „Soluri sănătoase, hrană sănătoasă, viață sănătoasă”, consilierul agricol pentru România, Bulgaria și Republica Moldova al Ambasadei Regatului Țărilor de Jos a acordat un interviu, în exclusivitate, publicației noastre despre cum a reușit o țară mică, precum Olanda, să devină un producător major de alimente, la nivel mondial.
- Olanda, o țară mult mai mică decât România, este a doua putere comercială agroalimentară din lume, cu exporturi totale de peste 100 de miliarde de euro pe an! Care este lecția pe care trebuie să o învețe România?
Aveţi dreptate! În 2023, valoarea totală a exporturilor a fost de 123,8 miliarde de euro. Din această sumă, două treimi reprezintă producție națională și o treime reexport de import, prelucrat sau direct. Exportăm, în mare parte către țările vecine, circa un sfert merge către Germania, iar 71% către UE.
Dacă aș trasa câteva linii pentru România, acestea ar fi legate de faptul că țara dumneavoastră are condiții excelente pentru dezvoltare: amplasare, soluri relativ bune, climă favorabilă, teren arabil mult. Aveți nevoie, însă, de mai multă încredere unul în celălalt și cooperare în cadrul sectorului și al lanțului. Suntem puternici împreună. Împreună nu veți merge mai repede, dar veți ajunge mai departe!
Cred în schimbul și cooperarea internațională pentru creștere și progres (nu doar personal). E nevoie de o perspectivă mai largă pentru a vedea oportunitățile. De pildă, instrumentele UE, precum ERASMUS(+).
2. Sunt efectivele de animale și poluarea imposibil de separat?
Din punct de vedere tehnic, și poate teoretic, animalele și poluarea ar putea fi separate (colectarea gunoiului de grajd prin pardoseli stabile avansate și aerisiri pentru a curăța aerul). Întrebarea principală este ce fel de sistem de creștere a animalelor am avea în vedere și am accepta ca societate și din punct de vedere etic. Nu în ultimul rând, luând în considerare și bunăstarea animalelor. În cele din urmă, când vine vorba despre sisteme alimentare durabile, trebuie întotdeauna găsit un echilibru între economie și mediu , închiderea cercului de resurse.
3. Ați dezvoltat tehnologii în domenii, precum carnea cultivată în laborator. Care a fost impactul în societatea dumneavoastră?
Această tehnologie este încă la început de drum, mai avem de lucru. Societatea este divizată. Succesul va depinde, desigur, și de gust, experiență alimentară și, nu în ultimul rând, de preț! Unii fermieri se tem pentru viitorul lor.
4. Într-un moment în care schimbările climatice răstoarnă toate previziunile, cum putem prezice profiturile? De exemplu, fermierii români stau cu ochii pe cer, se roagă să plouă sau să nu mai plouă.
Schimbările climatice sunt o realitate la care trebuie să ne adaptăm. Trebuie să le atenuăm, pentru a nu agrava efectele pe termen lung. Măsurile de adaptare ar putea fi găsite în tehnologie (sisteme de irigare, agricultura de precizie, sisteme de sere), dar și în investiții mai puțin costisitoare, cum ar fi bunele practici agricole pentru sol și calitatea și disponibilitatea apei. De exemplu, culturile de acoperire ar putea ajuta la menținerea solului mai umed și la captarea CO2 sau de exemplu azot (în funcție de cultură). De asemenea, no-till (n.r. agricultură fără arat) va ajuta și susține biodiversitatea și, prin aceasta, calitatea solului.
5. Noile tehnologii ne pun în fața unei provocări: sănătatea sau profitul. Și mă refer la pesticide. Cum rezolvăm această dilemă?
Cred că pot merge împreună. Noile tehnologii ar putea fi, de asemenea, tehnologii tradiționale aplicate într-o nouă eră. Dezvoltarea durabilă nu trebuie înțeleasă greșit și văzută ca limitând producția, randamentele sau profitul. Îngrijirea cu atenție a principalelor (pre)condiții pentru o agricultură durabilă (apă, sol, aer, biodiversitate), de exemplu prin bune practici agricole, cum ar fi agricultura fără arătură și agricultura regenerativă, va duce, în cele din urmă, la o nevoie mai mică de inputuri și, prin urmare, la costuri mai mici (cu randamente identice sau mai bune).
6. Aproximativ 66% din terenurile din țara dumneavoastră sunt folosite în scopuri agricole. În jur de 51.000 de ferme sunt active, cu o dimensiune medie a fermei de 32 de hectare. Exporturile de alimente olandeze valorează peste 100 de miliarde de euro pe an! Conform Planului Strategic, fermierii olandezi vor avea la dispoziție 17,5 milioane EUR în fiecare an, pentru a-și asigura recoltele. Cum se traduce eficiența în agricultura dumneavoastră?
Eficiența resurselor este un subiect de politică important și cheia în dezvoltarea durabilă a sectorului agroalimentar. Partea bună este că eficiența resursei, duce la mai puține costuri (sau pierderi) din punct de vedere ecologic și economic.
7. Olanda este, în prezent, al doilea exportator mondial de produse agricole după SUA și un exportator major de tehnologie agricolă și alimentară. Cheia este inovația tehnologică?
Cunoașterea, cercetarea și inovația tehnologică au fost factori importanți și au condus la faptul că Olanda este renumită pentru produse și servicii de înaltă calitate. Dar, cred că au existat mai mulți factori de influență în acest sens. De asemenea, corect și bine de menționat în acest context este că, o parte considerabilă a volumului exportului, provine din import și export (direct sau procesat), pe lângă ceea ce produce propriul nostru sector agricol.
…………………
Tehnologia de ultimă oră a făcut dintr-o țară mică, precum Olanda, un producător major de alimente. După Statele Unite, Olanda este cel mai mare exportator de produse agricole din lume. Agricultura ocupă mai mult de jumătate din suprafața țării. Concentrarea pe acest domeniu a început cu implicarea țării în secolul al XVII-lea în comerțul mondial cu mirodenii și a fost apoi intensificată de foametea din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Țara găzduiește astăzi centre majore de cercetare și dezvoltare pentru 15 dintre cele mai importante 20 de întreprinderi agroalimentare mondiale.
Serele olandeze, care se întind pe o suprafață de aproximativ 9.700 de hectare, utilizează un minimum de îngrășăminte și de apă, producând recolte care, altfel, ar necesita de zece ori mai mult teren în agricultura tradițională.
