În zodiacul chinezesc în care nici chinezii nu mai cred, anul 2024 este anul Dragonului de Lemn. Cum noi nu avem încă un zodiac neaoș putem să ”cantafabulăm” în voie privind la animalele politice de la noi. Însă printre atâtea dihănii care pot fi invocate anul acesta se strecoară și un motan diabolic pe care unii l-au plasat greșit zoologic într-o specie mult mai feroce.
Din alaiul diavolului face parte şi un motan vrăjitor în capodopera lui Bulgakov, „Maestrul şi Margareta”. Acest personaj se potriveşte mai bine cu cel poreclit varanul de către CTP, care la rândul lui l-a inspirat prin faciesul său pe Vadim Tudor, ce a simţit nevoia să-l introducă tot în zona reptiliană, botezându-l, crocodilul chelios. Avem un adevărat Reptilariu, pentru că pe lângă varan şi crocodil, mai sunt şi multe vipere şi mulţi şerpi.
Dar comparaţia lui CTP se potriveşte oarecum doar vizual, a avea o faţă care aduce a bot de varan nu înseamnă neapărat că omul respectiv e demn de comparaţia cu teribilul animal. Varanul e cea mai mare şopârlă din lume, are vreo trei metri şi 135 kg, poate lichida chiar un bivol. Prin urmare e genul de animal puternic, care nu are nevoie de tertipuri pentru a supravieţui sau vâna. De asta comparaţia cu Dan Voiculescu se opreşte la nivel de facies. Alte avataruri nu sunt sesizabile.
Felix e mai aproape de un motan parşiv decât de un varan. Are o dorinţă de-a pica mereu în picioare şi e permanent dispus sa facă piruete, să se metamorfozeze, mai ceva decât motanul lui Bulgakov din „Maestrul şi Margareta.” Motanul e acolo însoţitorul Diavolului, şi e în stare, de la tras cu pistolul sau la a cere picături de valeriană în momentele de mare tensiune, până la a se face invizibil. Acest personaj pare mai apropiat de Felix Motanul.
Istoria piruetelor sale culminează cu victoria recentă în fața justiției, care nu vrea să-l radă la mustață. Înainte de-a fi băgat într-o cușcă all inclusive, motanul magic era dispus să sară la modul salvator în Parlament ca într-o piscină şi să iasă imediat dacă simțea că fierbe apa.
Un motan hăituit, precum motanul diavolului Woland de către poliţia moscovită, care sare de pe un acoperiş pe altul al politicii pentru a-şi scăpa blana.
La un moment sătul să-și tot bată joc de hăitași s-a predat. Știa că dacă goana sa de cotoi zbârlit se încheie într-o cuşcă, asta n-ar aduce cu sine o pedeapsă apocaliptică cum erau unii tentaţi să creadă, supralicitând îndelunga sa urmărire care tot amâna deznodământul. Orice motan cu pretenţii ştie că din când în când i se mai pot rupe din mustăţi sau chiar scurta coada, face parte din poveste. Așa că motanul a intrat să pufăie pe sub mustăţi trabucuri fine, după care a ieşit regăsindu-şi averea Intact(ă).
Suferinţa este democratică, la fel ca şi moartea. Nimeni nu-i scapă. Dar totuşi suferinţa unora poate fi o izmeneală penibilă în ochii celorlalţi. Mai ales după ce te bucuri sau te-ai bucurat de-o grămadă de privilegii, în bună măsură nemeritate. Revedem mereu scena inculpatului care empatizează public cu suferinţa celor mulţi, de care n-a vrut să audă atât cât timp i-a condus, pentru ca şi publicul să trăiască solidar marea sa dramă.
În acelaşi timp, inculpatul, chiar dacă face totul ca să evite pedeapsa, e conştient că până la urmă va sta doar câteva luni, că va avea parte de un tratament regal, de sanatoriu pentru aristocraţi, iar sacii pe care i-a urcat o viaţă întreagă în pod, prin furt, rămân tot acolo. Şi mai rămâne şi publicul care e şi el cât de cât satisfăcut în pofta lui de dreptate, prin aceste pedepse soldate cu puşcăria la fără frecvenţă sau la cursul scurt. Şi uite aşa nimeni nu rămâne grav nemulţumit. Diavolul îşi face bine treaba.
Anul Dragonului de Lemn va fi și anul vulpoilor vopsiți, aidoma vulpoiului din poveste care a intrat într-un butoi cu vopsea albastră și a ieșit de nerecunoscut în fața animalelor, încât și-a permis să se proclame regele pădurii. Îi vedem acum pe acești vulpoi cum defilează deghizați prin fața animalelor mici și speriate care ciulesc urechile la hăuliturile lor false. Cel care va fi cel mai greu de recunoscut după straturile de vopsea politică, acela va câștiga. Iar cel care pierde sau iese din scenă va avea în cel mai rău caz soarta motanului care la final le oferă tuturor rânjetul său de lichea prietenoasă.
Vocea Rațiunii:
Unde oamenii nu pot face treabă fiindcă trebuie să facă dragoste, și unde nu pot face dragoste fiindcă trebuie să facă politică: unde jumătate din populație fură și jumătate numai țipă că se fură: unde toate se petrec și nimic nu se întâmplă, orașul arșiței necontenite a carnei, al escrocheriei de presă și de stat, Bucara, capitala Ruritaniei. „Fortul 13” – Dragoș Protopopescu
