Ce poti sa spui despre adaptarea pentru cinema a unui musical care, pornind de pe Broadway, a facut inconjurul lumii, atragand peste 30 de milioane de spectatori?! Mai ales cand musical-ul cu pricina isi sprijina sleampat, adorabil, subtirica poveste pe cantecele irezistibil de fredonabile ale unuia dintre cele mai celebre si iubite trupe pop din istorie – cvartetul suedez ABBA… Ar fi hiper-facil sa faci bucati premisa si modul in care e dezvoltata: o fatuca dragalasa pe nume Sophie (Amanda Seyfreid din Mean Girls) care locuieste cu mama ei singura, Donna (o Meryl Streep care pare sa nu se fi distrat atata in viata ei) pe o insula greceasca viseaza sa fie dusa la altar de tatal ei pe care nu l-a cunoscut niciodata. Drept care le scrie celor trei potentiali candidati descoperiti intr-un vechi jurnal al mamicii foarte libertine si cantarete la tinerete. Asa ajung pe insula spilcuitul Sam (Pierce Brosnan), rezervatul Harry (Colin Firth) si aventurosul Bill (Stellan Skarsgard), fara sa aiba habar ce ii asteapta. De cealalta parte, Donna si-a invitat prietentele alaturi de care canta pe vremuri – Rosie (Julie Walters) si Tanya (Christine Baranski) sa o inveseleasca intre numeroasele reparatii si probleme pe care i le face hotelul cu care se chinuie de-o viata. Asa incep incurcaturi, ascunzisuri, regasiri ale unei fericiri aproape uitate si, desigur, dezvaluirea misterului central al "paternitatii".
Toate astea ar putea suna plicticos si banal, dar cand naiba a contat cu adevarat plot-ul intr-un musical bun?! Vietile ne sunt de mult bantuite de bucati pop de circa trei minute care sa spuna simplu si concis cam orice am simti, visa, dori, suferi intr-un moment sau altul; si mult mai clar si bine decat am fi noi in stare de obicei. Iar filmul, simpatic si flamboaiant regizat chiar de doamna care l-a adus si pe Broadway (Phyllida Lloyd), nu face decat sa recunoasca si aplice asta – cu o verva la limita kitsch-ului care il apropie mai curand de energia aiuritoare a Bollywood-ului decat de versiunile aseptizate ale filmelor cantate si dansate made in Hollywood. si n-am vazut tot anul acesta la cinema un film care sa te umple de bucuria aceea nebuna a regasirii unor ritmuri si melodii – cu siguranta facile, dar cu nimic mai putin eficiente prin asta, ba chiar dimpotriva – pe care le credeai de mult uitate in cotloane bine ferecate ale mintii acum "adulte". si sa te faca sa incepi sa ingani tampeste versuri si sa bati din picior in acord cu ceea ce vezi pe ecran si visand la costumele colorate si voiosia de mult dusa a anilor ’70 din care vin piesele astea… Fie ca stii pe dinafara sau nici n-ai ascultat vreodata bucati clasice ca I Have a Dream, Money, Money, Money, Dancing Queen, Gimme! Gimme! Gimme!, Our Last Summer, Super Trooper, Take a Chance on Me ori The Winner Takes It All. si o mare parte din farmec vine din pasiunea sincera si vizibila cu care actorii – in frunte cu Streep care pur si simplu radiaza si cele doua amice mai varstnice care au ceva experienta intr-ale cantatului – s-au abandonat fara retineri sau teama de ridicol acestei trasnai pe care ar fi nedrept s-o numesti oricum altcumva decat a-do-ra-bi-la! Mergeti s-o vedeti degraba. Si luati-va si familia (copii, parinti, iubiti, orice ati avea!) cu voi – ar putea fi cele mai frumoase aproape doua ore petrecute la cinema vara asta.
Mamma Mia (Mamma Mia!)
Productia: SUA, 2008
Regia: Phyllida Lloyd
In distributie: Meryl Streep, Amanda Seyfreid, Pierce Brosnan, Colin Firth
Distribuit de Ro Image 2000
