"Ce esti tu? Bionic?" il intreaba biciclistul cumintel proaspat salvat de furia unui sofer dement pe super-agentul retras Zohan (Adam Sandler), venit la New York in cautarea unei vieti mai linistite si a unei cariere in… coafat. "Nu, nu, imi plac doar fetele" este raspunsul prompt si perfect pentru a ilustra inteligenta acestei noi comedii cu Sandler, venite de la cel care ne aducea anul trecut mult mai reusitul si simpaticul I Now Pronounce You Chuck & Larry. E drept, raspunsul vine intr-un accent evreiesc atat de gros (si hilar) incat abia il poti distinge. Si vine cam la 20 de minute de la inceperea "filmului", moment in care orice spectator neingretosat e probabil 100% lamurit in privinta calitatii productiei pe care o vizioneaza. Pentru ca, intre dansuri (disco!), care ar trebui sa poarte stampila IM-18, posteriorul nud al lui Sandler filmat din mai toate unghiurile si incadraturile, prohabul monstruos aceluiasi miscat spastic in ritmuri demne de (P)Elvis (Priestley, care altul?), batai cu pesti si ceva John Turturro in negru (cu bandana si ochelari de soare asortati) pe post de inamic nr. 1 (i.e. terorist palestinian), imaginea e destul de clara. Ai in fata, in intreaga-i splendoare, iar o comedie glorios de vulgara care isi ia ca fundal conflictul israeliano-palestinian (Sandler e, pentru cine nu si-a dat seama, evreu) nu e neaparat un lucru rau, in sine – ce sa faci, cinematografic si pentru o audienta depasind stramtele nise ale filmelor de festival (carora le vorbeste Elia Suleiman, de exemplu) cu un razboi infinit ce pare fara sfarsit ori solutii daca nu sa te opresti si sa crosetezi, gros, poante de un umor cu siguranta indepartat si de cele mai vagi notiuni de bun gust, dar, totusi, eficient?! You Don’t Mess with the Zohan e, asadar, inca o comedie cu Adam Sandler, care, dupa obicei, e si producator si co-scenarist alaturi de Robert Smigel (autor a nenumarate sketch-uri pentru celebrul show Saturday Night Live) si mult-prea-laudatul Judd Apatow. Si, daca lasi intelectul si orice urma de snobism ori seriozitate la intrare, e foarte probabil sa razi copios de prosteala generala. In meniu: unduirile si gimnasticile semi-pornografice ale protagonistului devenit coafor, accente voios-apasat-gerontofile in destrabalarile zgomotos-daramatoare ale aceluiasi cu o serie de cucoane trecute de prima si a doua tinerete, mesageria vocala a Hezbollah care anunta ca va relua serviciile teroriste de indata ce negocierile (temporare) cu Israelul vor esua ori scalambaielile debile ale lui Turturro. Plus nenumarate glumite despre parul de prin toate locurile (posibile si im-) o garderoba demna de cele mai fierbinti zile ale febrei disco, toata numai sorturi mulate, camasi descheiate pana-n talie si, desigur, culori electrice. si multe altele, chiar accentul cica mai serios al romantei lui Zohan cu proprietara salonului in care ajunge sa lucreze – o frumoasa palestinianca!
Doar ca regizorul Dennis Dugan nu are umanismul ori candoarea la fel de inimaginabil al vulgarilor frati Farrelli (There’s Something about Mary, Me, Myself and Irene, Stuck on You) pentru a compensa in vreun fel revarsarea de bancuri (preponderent fizice) atat de proaste incat devin bune si a trezi ceva mai mult decat hohote jenante. Dar e filmul lui Sandler si comicul supra-elastic si fara pic de ego il duce cu gratie (!) si zgaltaieli improbabile din solduri inainte.
Nu te pune cu Zohan (You Don’t Mess with the Zohan)
Productia: SUA, 2008 Regia: Dennis Dugan In distributie: Adam Sandler, John Turturro, Emmanuelle Chriqui Distribuit de InterComFilm Distribution
