Desi este mai mult cunoscut cu porecla "Papi" si din rolurile pe care le-a facut in telenovelele difuzate pe Acasa Tv, Alexandru Papadopol iubeste marele ecran. Dovada sunt cele doua filme difuzate in aceasta seara de Pro Cinema – "Marfa si banii" si "Occident" – in care actorul detine rolurile principale.
In Romania nu exista o scoala pentru actorie de film.
Orice student are nevoie de un exemplu viu in fata lui despre cum se face actoria.
Cred ca toti ne amintim cu drag de copilarie, indiferent de regimul politic in care aceasta s-a desfasurat. Alexandru Papadopol.
Carte de vizita
Nume: Alexandru Papadopol
Studii: Universitatea de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale" – Bucuresti, clasa Dem Radulescu, 1992.
Activitate: filme de lungmetraj – "Marfa si banii" (2001), "Occident" (2002), "Raport despre starea natiunii" (2004), "Lacrimi de iubire – filmul" (2006), "Amintiri din epoca de aur" (2009); Seriale – "Numai iubirea", "Lacrimi de iubire", "Razboiul sexelor".
Ocupatie: actor
Se pare ca Alexandru Papadopol nu a luat o pauza de televiziune nici acum ca serialul "Regina" s-a incheiat pentru a se dedica numai familiei. Cu toate acestea, in ziua in care l-am sunat pentru a-i propune interviul, o dadacea pe fiica sa Ruxandra Ioana, in varsta de numai un anisor. Papadopol a avut timp de un rol mic in filmul lui Cristian Mungiu – "Amintiri din epoca de aur", si face parte si din distributia unui serial de epoca "Aniela" – proiect despre care nu a vrut sa ne spuna acum prea multe – ce va avea premiera in toamna pe Acasa Tv.
Tu esti unul dintre actorii cu acte in regula. Cand si cum ai decis sa optezi pentru film?
Alexandru Papadopol: In Romania nu exista o scoala pentru actorie de film. Te pregatesti pentru teatru ca student, dar din pacate trebuie sa ai mare noroc ca sa faci apoi teatru sau film, lucru care este un adevar dureros. Asa ca, nu decisesem daca vreau sa fac teatru sau film, ci am ales actoria, cei drept destul de tarziu. Pot spune ca nu am avut mari tangente cu aceasta meserie in copilarie sau in adolescenta. La 19 ani m-am hotarat sa dau la UNATC, dar am luat examenul de admitere (ce-i drept primul), abia dupa 3 ani.
A fost cu noroc, sa zicem… pentru ca ai intrat in clasa maestrului Dem Radulescu…
AP: Am avut, intr-adevar, sansa de a invata foarte multe lucruri de la el. Era foarte exigent, dar in acelasi timp era un om plin de bunatate si bunavointa fata de studentii lui. Ne incuraja sa ne dezvoltam personalitatea si ne considera pe toti foarte talentati. Dem Radulescu a lasat un noian de expresii fabuloase si memorabile pe care noi, studentii lui din toate generatiile, le evocam si acum. Cred ca "teatru e mirare" este una din cele mai profunde fraze care s-au rostit vreodata in legatura cu meseria noastra de actori. Implica mult mai multe trimiteri decat pare.
Faptul ca ai fost in clasa dansului te-a ajutat mult in cariera?
AP: M-a ajutat mult pentru ca in afara unor metode vehiculate prin scoala de teatru, orice student are nevoie de un exemplu viu in fata lui despre cum se face actoria. Cred ca mesajul catre student trebuie transmis de un om care impune respect prin exemplul lui personal si nu prin faptul ca a citit niste carti mai mult sau mai putin folositoare. Dem Radulescu era un astfel de om, era un om minunat si un mare actor, care iti impunea respect.
Si cu toata dragostea pentru teatru… tot in film ti-ai facut debutul.
AP: Da, printr-o intamplare fericita am aflat de casting-ul pentru filmul "Marfa si banii", unde am ajuns ultimul si am obtinut, dupa indelungi probe si incercari, rolul principal – Ovidiu.
A fost important acest rol pentru tine? Te-a facut cunoscut in lumea cineastilor romani? Ti s-au oferit alte roluri dupa premiera?
AP: A fost un rol pe care eu il consider o reusita. Dar bucuria mea profunda o reprezinta faptul ca am jucat intr-un film mare. "Marfa si banii" a schimbat multe in filmul romanesc intr-un context in care filmele "la moda" erau cele cu securisti, povesti stupide despre revolutie, mizerie umana dusa la extrem sau comedii penibile. De la "Marfa si banii" incoace lucrurile s-au schimbat.
Spuneai intr-un alt interviu, ca ai plans atunci cand ai citit scenariul filmului "Occident". Ce te impresionase atat de mult?
AP: M-a impresionat efortul personajului pe care il interpretam (Luci), de a tine aproape femeia iubita, lucru care din pacate se soldeaza cu un profund esec. Intotdeauna o nereusita te intristeaza, in cazul in care viitorul tau este in joc. Un baiat ramas singur, sarac si plangand dupa iubita lui, nu este un tablou tocmai fericit.
Ambele roluri, din "Marfa si banii" si "Occident", sunt ale "baiatului frumos, bun la suflet, nevinovat". Crezi ca acest tip de rol ti se potriveste cel mai bine?
AP: Cred ca rolurile din cele doua filme nu sunt asemanatoare. Exista diferente structurale intre cele doua personaje. In telenovele am jucat roluri diverse, sigur ca cel mai rasunator ca popularitate a fost rolul arhitectului din "Numai iubirea". Cred ca am facut roluri mai bune in telenovele, dar cu un impact mediatic mai mic decat cel din prima telenovela romaneasca.
Daca ar fi fost sa joci intr-un rol de "baiat rau" pe marile ecrane, intr-un film aparut pana acum, care ar fi fost acesta?
AP: Daca as fi avut varsta potrivita, mi-ar fi placut sa joc "Domnu’ Bebe" din "432" al lui Cristian Mungiu. Dar oricum e greu sa crezi ca cineva ar fi putut sa joace mai bine ca Vlad Ivanov acel rol. A fost impecabil si impresionant.
In ultimul sau film, "Amintiri din Epoca de Aur", apari si tu…
AP: E mult spus rol, e o aparitie intr-una dintre secvente. A fost distractiv si pentru mine si pentru Mungiu. Nu am apucat sa vad filmul pana acum, dar imi amintesc multe din scenariul citit in urma cu cativa ani. Avand in vedere faptul ca la revolutie aveam 15 ani, am recunoscut foarte multe dintre cliseele, metehnele si parfumul epocii respective. Sunt convins ca si filmul a iesit foarte bine, nu am niciun dubiu.
Apropo de copilaria ta din comunism… tu ce amintiri ai din "epoca de aur"?
AP: In "epoca de aur" am fost prin excelenta un "city boy". Am crescut in Drumul Taberei, intre blocuri, inconjurat de un ambient tipic ceausist. Amintirile sunt diverse: de la oprirea curentului, a apei, mizeria dintre blocuri, cozile la paine si cota de ulei si zahar. Dar eram un copil fericit. Cred ca toti ne amintim cu drag de copilarie, indiferent de regimul politic in care aceasta s-a desfasurat.
Care erau jocurile copilariei tale?
AP: "Regele" era fotbalul din spatele blocului unde era un teren amenajat destul de rudimentar. Cu toate acestea jucam fotbal ore in sir. Mai mergeam la Strand, la "3 Ligheane". Dulciurile erau la cofetarie destul de slab reprezentate, dar acasa mancam serbeturi facute de bunica mea, dulceturi, checuri si turta dulce. Tin minte ca odata a venit un unchi din Germania care ne-a adus doua plicuri de budinca de care se gaseste acum pe toate drumurile si am zis ca ceva mai bun nu exista pe lume. Dupa revolutie am aflat ca ma inselasem.
Copilaria pe care o poate avea copilul tau acum este mai "rea" decat cea pe care ai avut-o tu?
AP: Acum sunt mai multe oportunitati de a te dezvolta si de a accesa informatii, de a te pregati in strainatate. Dar, exista si pericole care pe vremea mea nu existau… ma refer aici la junk food, droguri, pornografie si discrepanta dintre copiii bogati si cei mai putin bogati. Deci, pentru un copil, o "epoca de aur" poate exista si acum, cum a existat si atunci sau "epoca de aur" se poate transforma intr-un cosmar groaznic.
Desi fetita ta este inca mica… tu si sotia ta Ioana aveti planuri pentru "cand o sa se faca mare"?
AP: Fireste, speram amandoi sa-i oferim fetitei toate conditiile pentru a ajunge un om instruit si fara complexe. Stim ca totul depinde de noi, ca acest copil atunci cand e mic vede lumea prin ochii nostri si are acces la informatiile pe care noi i le filtram sau i le cenzuram. Copilul cat e mic infrunta realitatea prin parintii lui. De aceea, parintii trebuie sa fie doi oameni responsabili si echilibrati psihic.
>> Occident, Duminica, 19 iulie, ora 20.00, Pro Cinema
>> Marfa si banii, Duminica, 19 iulie, ora 22.15, Pro Cinema
