Este actor, regizor, scenarist si scriitor. Florin Piersic Jr. le face pe toate si le face bine. Pare incredibil sa aiba timp de atatea lucruri, insa pentru el e mai mult decat munca. E un stil de viata. Astea sunt armele lui impotriva lumii, pasnice, ce-i drept.
In ultimii ani, Florin Piersic Jr. s-a impartit intre scena, filme si scenarii (unele trecute de stadiul de proiect, altele nu). Anul acesta, "Calatoria lui Gruber" ni-l aduce in fata drept Curzio Malaparte, corespondent italian in timpul celui de-al doilea razboi mondial, in timp ce recent-aparutul volum "Opere cumplite" ni-l aduce in librarii.
Carte de vizita
Nume: Florin Piersic Jr.
Studii: Academia de Teatru si Film, sectia actorie, 1991
Activitate: Teatru: 2003 – "Totul despre Al" (2003), "Toti barbatii sunt curve" (2002), "Sex, drugs, rock and roll" (2002); Regie de film: "Eminescu Versus Eminem" (2005), "Fix Alert" (2005); Filme: "Town Creek" (2009), "Calatoria lui Gruber" (2008), "Tinerete fara tinerete" (2007), "Fix Alert" (2005).
Ocupatia: actor, regizor, scenarist, scriitor
V-ati aratat, in repetate randuri, impotriva felului in care sunt prezentate temele sociale in filmele romanesti, mentionand ca nu ati juca niciodata intr-o astfel de productie. "Calatoria lui Gruber"este insa un film puternic ancorat in probleme sociale, ce-i drept, ale altui deceniu. Cu ce se deosebeste acest film fata de alte filme cu tema sociala?
Florin Piersic Jr.: N-am spus ca vreau sa vad filme romanesti care sa functioneze ca reclame pentru Ministerul Turismului. Cred ca e normal sa existe totusi si reversul medaliei, adica sa apara niste regizori care sa exploateze si alte subiecte, general valabile. Daca in fata blocului meu stau permanent niste baieti care sparg seminte si lasa gramajoare de coji pe jos, eu nu consider ca asta e un subiect bun de film. Nu sunt bun la estimari, dar hai sa presupunem ca 95% dintre cetatenii Romaniei nu stiu sa citeasca si asculta manele. Chiar nu exista povesti interesante care sa-i contina pe cei 5% ramasi? "Calatoria lui Gruber" vorbeste despre un moment istoric rusinos pentru Romania. La un nivel mai subtil, el va avea aceeasi forta ca "Pianistul" lui Polanski. Singura diferenta este ca aici ororile razboiului nu-ti sunt dezvaluite grafic si explicit, ai zice chiar ca scenaristului nu i-a pasat deloc de drama colectiva care constituie decorul povestii. Cinismul e o arma eficace, in cazul de fata. "Calatoria lui Gruber" e un film valabil in 2009, tocmai pentru ca el contine scene intregi parca rupte din "Caldura mare" a lui Caragiale. La un moment dat o sa te trezesti ca te-apuca si rasul. Dar absurdul situatiei nu e decat o manevra bine gandita, pentru ca tu sa realizezi la un moment dat dimensiunea reala a tragediei. Pana la urma e doar un film despre oameni obisnuiti pusi in situatii absurde.
Personajul dumneavoastra a fost un om real. V-a influentat asta jocul?
Florin Piersic Jr.: Exterior, Curzio Malaparte era mai mult o forma, un om obisnuit sa poarte un costum facut de un croitor priceput, un om care respecta codul bunelor maniere si-asa mai departe. Personajul devine interesant de-abia in clipa in care alege sa povesteasca evenimentele la care a fost martor. Eu il vad ca pe un rasfatat al soartei, care realizeaza la un moment dat compromisul imens la care e complice. Doar faptul ca a luat atitudine l-a facut sa ramana in istorie, altfel ar fi ramas un corespondent de razboi oarecare.
Cum a fost experienta lucrului alaturi de Radu Gabrea?
Florin Piersic Jr.: Imi place sa ma refer la Gabrea ca la un tiran care umbla cu manusi. Gabrea isi biciuieste uneori actorii, au fost momente in care n-am fost de acord cu modul lui de operare, dar ceea ce conteaza e rezultatul final, asa ca ma-nclin in fata lui, pentru ca, oricate stratageme ar fi folosit, i-a iesit un film foarte valoros. Am avut la un moment dat o discutie intre patru ochi, l-am luat deoparte si i-am explicat ca trebuie sa fie putin mai afectuos cu mine, atata vreme cat a mizat pe mine si a avut incredere ca pot sa fac rolul asta. Am inteles ca sunt pe drumul cel bun de la o zi la alta. Intr-o luna de zile, se creeaza un soi de complicitate intre regizor si protagonist, iar regizorul e din ce in ce mai atent ca actorul lui sa aiba tot ce-i trebuie ca sa poata performa. Discutiile lungi au avut loc inainte de inceperea filmarilor, pe platoul de filmare Gabrea doar imi amintea cateva lucruri deja discutate si dadea motor. Tot ce pot sa spun acum e ca m-as bucura sa mai lucrez cu el, la alt proiect.
Ati jucat atat in productii 100% autohtone cat si in productii straine filmate in Romania. Pe care le preferati? Considerati ca strainii sunt mai profesionisti decat romanii?
Florin Piersic Jr.: In productiile straine am jucat roluri secundare sau episodice. Am avut o revelatie cu Coppola, de exemplu, mi s-a confirmat teoria ca lipsa de aroganta e cea mai de pret calitate, oricat de sonor ar fi numele pe care-l porti. Nu pot sa spun ca-i prefer pe unii sau pe altii, vreau doar sa comunic real cu regizorul cu care lucrez, si ma descurc in engleza sau franceza la fel ca in limba romana.
Multe dintre filmele regizorilor din "noul val" trateaza probleme sociale, majoritatea provenind inca din sfera celor specifice perioadei post-decembriste. Credeti ca si filmele in sine sunt realizate folosindu-se de aceeasi perspectiva pesimista?
Florin Piersic Jr.: Pai o sa ma repet la infinit, dar vad ca ma provoci. "432" e un film bun, m-a traversat. "Boogie" e un film bun. Gata. Astept si alte lucruri care sa ma uimeasca. Astept o alta "Nunta muta", dar nu stiu daca se va-ntampla prea curand. Aici ar fi ceva de spus, ca tot am atins subiectul. Inainte sa vad "Nunta muta", am auzit foarte multi oameni spunand ca e o tampenie, ca ce i-o fi venit lui Malaele sa se-apuce de regie de film si tot asa. Fapt e ca eram foarte bine prelucrat, in clipa in care am vazut filmul. Asteptam sa vad un sir de demonstratii grotesti, teatrale, care n-au legatura cu arta de a face film. Si am vazut cel mai frumos film romanesc din ultimii douazeci de ani. Si am ras. Si am plans. Si-uite-asa. Si de-atunci am renuntat sa mai plec urechea la tot ce spun vocile din calorifer. Si am inteles ca exista snobism in Romania si ca exista oameni limitati emotional. Oameni care invoca mereu intelectul si-l folosesc ca pe o arma suprema in lupta cu emotia. "Nunta muta" e un film emotionant, un film pe care o sa-l revad oricand cu uimire. E-adevarat, "Calatoria lui Gruber" opereaza cu alt tip de emotie, cele doua filme n-au nimic in comun, dar nu cred ca spectatorul o sa inceapa sa caste-n sala, la nici unul dintre ele. Cam astea ar fi reperele mele, la ora asta. Astept un nou val, unul si mai nou, pentru ca din noul val de-acum a ramas mai mult spuma.
De ce e determinata afinitatea dumneavoastra pentru teatrul experimental/underground, fata de o montare clasica?
Florin Piersic Jr.: Pentru ca in underground am capatat vizibilitate, oricat ar parea de paradoxal. Toate spectacolele pe care le-am facut ca actor sau regizor in spatii neconventionale au facut sali pline. Si aici depinde ce intelegi prin montare clasica. Nu refuz ideea de a lucra pe un text clasic cu un regizor care are o viziune proaspata si care vrea sa aduca ceva nou. In cazul meu, a fost vorba doar de incapatanarea de a aduce pe scena niste texte contemporane pe care le-am tradus si care m-au acaparat complet.
Nu credeti ca, in timp, teatrul underground intra in mainstream? Green Hours de exemplu. Piesele montate acolo isi pastreaza si acum formula si spiritul inovativ original, chiar daca locul in sine e cunoscut de toti acum. Se mai poate in cazul asta vorbi despre teatru underground?
Florin Piersic Jr.: "Sex, drugs, rock and roll" a devenit mainstream dupa premiul UNITER din 2003. Da, era un spectacol cerut de public si pana la momentul respectiv. Dar dupa 2003, am jucat la Teatrul National din Iasi sau Timisoara, cu sala plina. Iar in sala erau si consumatori de teatru clasic, oameni imbracati in costumul lor cel mai bun, care venisera poate din curiozitate, ca sa vada ce-au premiat aia de la UNITER. Dar "Sex, drugs…" e un fenomen izolat, e cel mai bun material care s-a scris vreodata pentru un singur actor. In mod normal, publicul se imparte in continuare in doua tabere distincte. Green Hours e un loc cunoscut, dar exista oameni care nu vor accepta niciodata ideea de teatru in bar ("ce-i aia?") si vor refuza sa consume teatru intr-un astfel de spatiu.
Ati afirmat odata ca teatrul moare imediat, in timp ce filmul ramane pentru totdeauna. E si asta un motiv pentru care v-ati indepartat de teatru?
Florin Piersic Jr.: Joc mai rar pe scena, dar asta nu-nseamna ca m-am indepartat de teatru. Da, teatrul moare rapid, dar ceea ce simte un actor pe scena e prea pretios ca sa poata fi explicat. Evident, atata vreme cat intra pe aceeasi lungime de unda cu publicul. N-o sa renunt niciodata la teatru. Am jucat acum cateva zile in cadrul festivalului Ideo Ideis, de la Alexandria. E un festival de teatru pentru liceeni, organizat numai de oameni tineri care n-au alt capital inafara de pasiunea lor incredibila pentru teatru. Am avut cinci sute de spectatori tineri in sala, a fost superb, n-am sa uit niciodata seara asta.
Un alt mod prin care ati intrat "in nemurire" e prin scris. Cum va percepeti ca scriitor?
Florin Piersic Jr.: Cred ca ma iei la misto, cu nemurirea asta. Scrisul e un teritoriu in care eu n-am voie sa am pareri despre mine. Eu pot sa citesc a zecea oara o anumita poveste scrisa de mine si sa constat ca n-as schimba nimic si ca povestea nu si-a piedut nimic din puterea initiala. Dar felul in care sunt perceput le apartine altora. Pentru mine e importanta confirmarea unui om ca Mircea Cartarescu, care mi-a recomandat sa continui, sa recidivez. Si sunt convins ca mai sunt cateva mii de oameni care vor reactiona la fel ca el, citind "Opere cumplite". Si-mi ajunge.
Ati mentionat ca scrisul este cea mai pasnica arma pe care o aveti. Nu credeti ca teatrul si filmul pot fi folosite la fel – arme pasnice, dar eficace?
Florin Piersic Jr.: Ba da. Uite, "Calatoria lui Gruber" chiar e o arma, o arma pasnica, dar e o arma care poate lasa rani adanci. Sunt multe forme de arta care pot functiona ca niste arme. Emisiunea "Mondenii" nu e o arma subtila, dar e eficace. Il iubesc pe Bendeac. Si pe Mirela Zeta, si pe Andreea Gramosteanu, si pe Angel. Stiu ca ei sunt undeva in alta extrema, pe un teritoriu la care eu n-am acces. Dar ii consider foarte necesari in peisaj.
Cartea dumneavoastra mi se pare una non-conformista (inclusiv prin absenta semnelor de punctuatie). Reprezinta si alternativa dumneavoastra la teatrul non-conformist, poate impracticabil azi?
Florin Piersic Jr.: Nu stiu ce-nseamna teatru nonconformist. Cartea nu vrea sa fie nonconformista. Folosesc punct. Daca simti nevoia sa pui undeva o virgula, poti sa iei un creion si sa corectezi chiar tu.
Gasiti scrisul eliberator? Teatrul v-a adus vreodata acelasi sentimente?
Florin Piersic Jr.: Scrisul e o activitate de om singuratic. Norocul meu e ca am cu cine imparti ceea ce scriu, exista cineva cu care ma sfatuiesc si care asteapta sa citeasca tot ce scriu eu. Ia-o ca pe o motivatie suplimentara.
In ce situatii te mai gasesti spectator? Dar cititor?
Florin Piersic Jr.: Sunt un spectator foarte cinstit. Amendez fara mila si aplaud tot fara mila. Ultimul spectacol bun pe care l-am vazut – "Ioana si focul", la Teatrul de Comedie. Ultima carte citita – "Muzica norocului", de Paul Auster. Pe Paul Auster n-o sa ma satur sa-l recomand oricui, la infinit.
