LUCREAZA impreuna de 25 de ani, si in tot acest timp au urcat pe podiumurile tuturor competitiilor cinematografice care conteaza. Insa, anul acesta, fratii regizori-scenaristi-producatori Ethan si Joel Coen au reusit cu brio sa nu fie nominalizati nici la Oscar, nici la Cannes, lucru care nu-i sperie foarte mult. Oare incepe declinul unei cariere?
Ceva a mers groaznic de rau," a spus Joel Coen gandindu-se la noaptea Oscarurilor de anul trecut, cand filmul "No Country for Old men" a primit patru premii Oscar. Se referea, desigur, la discursul pe care l-au tinut si la toata tevatura dinaintea festivitatii de premiere – cand nu-si gaseau costumele, cand au constatat ca nu mai aveau sofer pentru a fi dusi la festivitate… Si au mai fost emotiile. Tot discursul tinut de Joel Coen atunci cand a primit statueta pentru "Cel mai bun scenariu adaptat" a fost "Va multumesc tuturor". Dar, cateva minute mai tarziu, cand a mers sa ridice Oscarul pentru "Cea mai buna regie" a fost mai generos – utilizand mai multe cuvinte: "Nu am prea multe de adaugat la ce am spus mai devreme. Va multumesc" si cu asta a coborat de pe scena. Fara sa fie laudati pentru modestie, fratii Coen au fost mereu apreciati pentru dedicarea lor fata de ceea ce fac. Si, s-a intamplat, ca in acea noapte a premiilor Academiei Americane de Film, sa fi fost implicati prea mult in urmatorul lor film "Burn After Reading" (2008).
RETETA PERFECTA
Poate nu ar fi trebuit sa foloseasca fraza respectiva pentru a se referi la acea noapte, cand mai degraba ar fi putut sa o utilizeze in toate scenariile filmelor pe care le-a facut impreuna cu fratele sau Joel. S-ar fi potrivit mai bine acolo. Un scenariu tipic pentru cei doi arata cam asa: viata este linistita in primele cadre (de dragul spectatorului), apoi apare "un nimic" imprevizibil… dar care nu le tulbura prea mult pe personaje, iar cateva minute mai tarziu acest "nimic" da peste cap viata oricui… inclusiv pe a celui care priveste filmul. Desi, din punct de vedere al tipului de film, cei doi au pendulat mereu intre drama si comedie, reteta scenariului a fost mereu aceeasi. Sa luam de exemplu comediile negre pe care le-au facut. In "Blood Simple" (1984) patronul unui bar din Texas crede ca sotia sa il insala si angajeaza un detectiv sa o urmareasca. In "Barton Fink" (1991) un scriitor este lovit de lipsa de inspiratie (o boala "mortala" pentru scriitori!) si spera ca prietenia cu un vecin sa-l ajute.
Cinci ani mai tarziu, in "Fargo" (1996), un dealer de masini care duce o viata aparent fericita vrea sa faca rost de mai multi bani si insceneaza rapirea sotiei sale, sperand ca bogatul tata-socru’ sa plateasca pentru eliberarea ei. In toate cele trei cazuri "ceva a mers groaznic de rau" si actiunea s-a complicat extrem de tare. Pana la "Burn After Reading" reteta fratilor Coen "a prins" atat la public, cat si la critica. Insa, ultimul lor film, care are un subiect bun, nu a placut dintr-un simplu motiv – "ceva a mers de la groaznic spre extrem de rau". Nu din punct de vedere al scenelor de violenta, devenite o caracteristica a filmelor celor doi, ci din punct de vedere al actiunii, care se desfasoara pe mai multe planuri si-l pierde pe spectator pe undeva pe la mijlocul peliculei. Si, cu toate ca acest film nu a fost selectat la nici un festival, fratii Coen nu se plang de acest lucru, si asta deoarece ei fac film pentru ca le place si nu pentru a-si umple rafturile cu diverse "bibelouri".
DE LA JOACA LA PALME D’OR
Pasiunea pentru film a lui Ethan si Joel Coen nu dateaza din vremea studentiei sau dupa terminarea facultatii, ci de pe vremea cand aveau in jur de 10 ani. Ca sa fim mai precisi, Joel avea 10, iar Ethan doar 7. Au imprumutat bani de la bunica lor pentru a-si cumpara o camera video Vivitar Super 8. Cu ea au inceput sa faca mai multe scurtmetraje pe care le ofereau spre vizionare familiei. In timpul
facultatii, singurul care s-a ocupat de film a fost Joel, a carui lucrare de absolvire a fost un film de 30 de minute. Spre sfarsitul anilor ’70 amandoi fratii – proaspeti absolventi – s-au mutat in New York pentru a incerca sa-si transforme pasiunea intr-o meserie constanta. Dupa ce au fost angajati pentru diverse filme ca membri ai echipei tehnice, fratii Coen au decis ca era momentul sa scrie primul scenariu – este vorba de "Blood Simple" (1984).
Rolul principal i-a fost atribuit lui Frances McDormand, cea care va deveni – in acelasi an – si sotia lui Joel. McDormand s-a implicat foarte mult in promovarea celor doi si a jucat in anii urmatori in mai multe filme ale fratilor Coen. Oricum, primul lor film a placut foarte mult – desi continea cateva scene al caror nivel de violenta era mult mai ridicat decat cel cu care publicul american fusese obisnuit pana atunci. Filmul a obtinut premiul pentru debut la festivalul de la Sundance. Considerata prea dura, criticile din ziarele vremii ne fiindu-i tocmai favorabile, pelicula a trecut aproape neobservata de public. Nu s-a intamplat la fel cu "Raising Arizona" (1987), un film mult mai accesibil publicului – atat din punct de vedere al povestii, cat si a felului in care a fost regizat – si care a placut in ciuda umorului negru folosit in exces. In 1990 Ethan si Joel semneaza impreuna regia si scenariul pentru "Miller’s Crossing", filmul care le produce intalnirea cu John Turturro. Impreuna cu acesta cei doi au filmat un an mai tarziu la "Barton Fink", care este selectionat pentru Festivalul International de Film de la Cannes, unde obtine Palm d’Or-ul.
Dupa sapte ani de cariera si trei filme, al patrulea ii incununeaza cu succesul unuia dintre cele mai importante festivaluri de film din lume. Si, se pare ca reteta lor – umor negru din abundenta si rasturnari de situatii (nu una sau doua, ci mai multe) – este una de succes.
PLANURI DE VIITOR
In toti cei 25 de ani ai carierei lor fratii Coen nu au reusit sa faca nici macar 20 de filme. Si din acestea, trei apar anul acesta si unul in 2010. Oricum, ei cred ca ne-nominalizarea lor in acest an la Oscar sau la Cannes nu este o tragedie, atata timp cat publicul lor a gustat filmul (vedeti?, nu se pune problema de intelegerea lui!). Cei doi spun ca anul nu s-a terminat. Si asta cam asa este, mai ales pentru ei, care vor aduce pe marile ecrane trei filme: "A Serious Man", "Hail Caesar" si "Suburbicon", toate fiind considerate numai bune pentru nominalizarile de anul viitor. Si, ca totul sa fie in stilul lor, Ethan concluzioneaza ca "oricum, festivitatea Oscarurilor a fost (si ar fi fost) o intrerupere a muncii noastre".
1996 – premiul pentru cel mai bun scenariu realizat special pentru un film de lung metraj "Fargo". Filmul a fost si nominalizat pentru cea mai buna regie si cel mai bun montaj.
2008 – premiul Oscar pentru "No Country for Old Men", la categoriile cel mai bun film al anului, cea mai buna regie, cel mai bun scenariu si cel mai bun actor in rol secundar (Scott Rudin). Filmul a mai fost nominalizat si la categoria cel mai bun montaj. Pelicula a fost selectionata si la Cannes pentru Palm d’Or.
