Apare pe marile ecrane in "Boogie", participa cu "5 Minutes Of Heaven" la Sundance Si cu "The Countess" la BerlinalA, pregateste o piesa de teatru si are trei filme in post-productie. Cu toate acestea, Anamaria Marinca este vadit cu picioarele pe pamant, constienta de talentul ei si pasionata de ceea ce face.
Trebuie sa iei linia neagra, spre nordul Londrei". Explica foarte rapid, ca si cum ar sta in orasul acesta de-o viata, care ar fi cursul calatoriei spre cartierul in care sta. Pronunta cu usurinta – si poate prea rapid – numele catorva statii de metrou, folosindu-se de un accent oxfordian care poate transforma engleza intr-o limba de neinteles pentru un strain. Trei sferturi de ora mai incolo ajung la locul stabilit. Poarta blugi, o haina kaki care-i vine pana la genunchi, are o esarfa aruncata in jurul gatului si tine mainile incrucisate ca si cum i-ar fi frig. "Mergem intr-un bar foarte aproape de aici. Sir Robert Steels". Merge foarte repede si vorbeste la fel de repede. "Am si eu o saptamana libera". A revenit in urma cu doua zile la Londra, dupa cateva zile petrecute la Paris, unde a avut "niste intalniri", si spune ca vrea sa aiba cateva zile de stat in casa, pentru ca se simte bine in caminul ei londonez.
LA INCEPUT A FOST TEATRUL
"Nu stiu daca publicul ma cunoaste foarte bine. Nu publicul din Romania neaparat, ci publicul in general. Nu cred ca sunt una dintre acele actrite cunoscute", spune cu o modestie iesita din comun. Cand a ajuns in Bucuresti nu era un nume cunoscut. Jucase pe scena teatrului din Piatra-Neamt, dupa ce absolvise facultatea de teatru. A avut debutul in 2001, pe scena acestei institutii cu unul din rolurile principale din "Ocean café", in regia lui Radu Afrim, pe un text al Geaninei Carbunariu. Enumera titluri de piese, roluri si regizori ca si cum totul s-ar fi intamplat ieri. La un moment dat face o pauza, se uita putin intr-o parte, se joaca cu medalionul lantisorului pe care-l poarta la gat… insa ii vine in minte altceva. "S-a intamplat un lucru important aici la Piatra-Neamt. L-am intalnit pe Christian Benedetti, prietenul si mentorul meu. Regizor cu care colaborez de opt ani.
Am tradus «4.48 Psyhosis» impreuna cu colegii de la Piatra si am jucat piesa la Paris si intr-un turneu in tara si la Bucuresti. Acum, tot el ma va regiza aici la Londra, in versiunea originala a piesei. Premiera va avea loc in aceasta vara". Faptul ca era actrita de teatru nu insemna ca nu vroia sa faca si film. In 2002, cand a ajuns la Bucuresti, s-a dus, ca fiecare actor, sa-si faca fise la agentiile de casting. Astfel a intalnit-o pe Amalia Spalatelu, cea care a recomandat-o colegei directoare de casting Wendy Brazington. Asa a ajuns sa joace in primul sau film de lungmetraj. "Doamna Amalia m-a tinut minte si m-a chemat la o proba pentru filmul «Sex Traffic»".
Subiectul a atras-o foarte mult. Pelicula spune povestea unor fete din Republica Moldova care ajung victime ale traficului de carne vie si sunt obligate sa se prostitueze in Marea Britanie. "Am dat o proba cu Wendy. Dupa, am fost chemata inca o data, si inca o data… Pe urma m-am intalnit de cateva ori cu producatorul Derek Wax si cu regizorul David Yates. Dupa toate aceste intalniri si probe am fost anuntata intr-o seara tarzie ca eu voi fi Elena din «Sex Traffic». Spune ca, in ciuda faptului ca isi dorea sa joace intr-un
film, obtinerea rolului principal a speriat-o putin. "Am inteles povestea. O stiam. O cunosteam. Era o situatie cu care noi ne confruntam atunci si, din pacate, ne confruntam si astazi". Pentru rolul Elenei a primit premiul pentru cea mai buna actrita al Academiei Britanice de Film si Televiziune (BAFTA). Primul film, primul premiu important. Zambeste gandindu-se la aceasta abordare. "Da, e destul de complicat… E ciudat sa-ti fie recunoscute meritele atat de devreme". A bucurat-o foarte mult nominalizarea, dar cand a luat premiul nu si-a facut multe sperante.
UN REFUZ PENTRU "432"
Insa au urmat din ce in ce mai multe auditii si intalniri la Londra. S-a mutat in capitala Marii Britanii pentru ca era obosita sa mai faca naveta. Cu toate acestea a luat o pauza de film in perioada urmatoare. Asta nu inseamna ca a somat, ci a facut teatru. La inceputul lui 2006 a primit un e-mail prin care era invitata la o auditie pentru un film la Bucuresti. Spune ca a refuzat politicos… Recunoaste ca daca ar fi primit scenariul odata cu acel e-mail ar fi zburat probabil la Bucuresti. Viata ei londoneza mergea inainte, pana cand a sunat-o Cristian Mungiu. "Noi nu ne cunosteam. Ne zariseram doar la cateva festivaluri. M-a intrebat daca vreau sa-i citesc ultimul scenariu. I-am spus ca da. A doua zi, la sapte dimineata discutam despre film cu Cristian, pe Skype". Spune sapte dimineata ca si cum este absolut normal pentru ea sa se trezeasca la ora asta si nu pierde ocazia sa adauge ca la Bucuresti (unde se afla regizorul) era noua, nu sapte.
Tsi dorea rolul, dar astepta sa ajunga la o discutie fata in fata cu regizorul. "Una e sa petreci patru luni, trei saptamani si doua zile (zambeste cand foloseste aceasta expresie) gandindu-te la personajele tale, la structura scenariului, la felul in care e inchegat, la culorile pe care vrei sa le aiba povestea. Exista o multime de elemente care contribuie la atmosfera unui film. Asa ca ma interesa sa aflu ce vroia el dincolo de cuvinte".
"M-am urcat in avion, am ajuns la Bucuresti, ne-am intalnit, am vorbit… si mi-am dat seama ca suntem pe aceeasi lungime de unda. A doua zi ne aflam deja in camera de hotel unde urma sa filmam scena… Poate e o ironie a sortii faptul ca imi era cunoscut spatiul respectiv, pentru ca filmasem multe scene din «Sex Traffic» in acest hotel. Era un hotel pe langa Gara de Nord, care a ramas neschimbat din epoca de aur… Pare neatins de istorie, de prezent. E un hotel suspendat undeva in timp. A ramas ca in anii ’70. Miroase la fel ca atunci. E impregnat de aceeasi atmosfera." Asa a ajuns sa joace rolul Otiliei, in pelicula premiata cu marele premiu Palme D’Or la festivalul international de film de la Cannes din 2008.
CUCERIREA AMERICII Centrale
Dintre toate locurile unde a ajuns cu promovarea "432", Mexicul i s-a lipit de suflet, odata cu prezenta la festivalul international de film de la Morelia, Mexic. "A fost o mare responsabilitate sa reprezint filmul singura, mai ales datorita problematicii expuse, intr-o tara in care avortul este interzis. Ma adresam unei lumi care se confrunta la randul ei cu probleme pe care noi le atinsesem in «432». Mi-am permis sa intreb publicul ce s-ar intampla daca in loc de nota de la inceput, «Romania 1987», ar fi scris «Morelia, Mexic, 2008». Și mi s-a raspuns ca nu ar fi nici o diferenta. Insa dincolo de premiile obtinute pe plan international, unul dintre cele mai importante "trofee" pentru «432» a venit din Cuba, unde filmul a fost vizionat in ciuda cenzurii impuse de guvernul de la Havana. "Doi oameni de film cubanezi ne-au marturisit cu emotie ca «432» a fost vizionat cu mare entuziasm, insa in conditii vitrege – filmul nostru fiind considerat subversiv."
Q La Berlinala cu un film strain
Peste doua saptamani, Anamaria Marinca va fi la festivalul international de film de la Berlin, unde nu joaca intr-o pelicula romaneasca, ci intr-una europeana – "The Countess" (Contesa), un film de si cu Julie Delpy. "Am dat o proba la Londra cu un agent de casting. Julie a vazut probele si nu m-a recunoscut, si-a dat seama ulterior ca eu sunt actrita din «432». Ne-am intalnit la Berlin. Mi-a propus rolul Annei Darvulia, care este confidenta – si iubita – contesei pana la un moment dat. «The Countess» e un film despre dragoste si cruzime, despre relatia subtila dintre acestea, si despre obsesia tineretii vesnice… Este un film inspirat de istoria unui personaj real, o figura fascinanta si invaluita de mister de la finele secolului saisprezece, contesa Erzebet Bathory". O intreb daca nu se simte ciudat in postura de a reprezenta un film strain la un festival international.
"Pentru mine, mai neobisnuit este sa fiu cu un film romanesc la un festival strain. Asta pentru ca am facut mai multe filme in Europa, decat am facut in Romania." Si are dreptate. In acest timp actrita mai are trei filme in post-productie "Sleep with Me", "Storm" si "De Vliegenierster van Kazbek" (The Aviatrix of Kazbek), toate urmand sa aiba premiera pana la sfarsitul acestui an.
