Cocosul decapitat Productia: Romania, Germania, Ungaria, Austria 2007 Regia: Radu Gabrea In distributie: David Zimmerschied, Alicja Bachleda, Ioana Iacob, Alex Moustache Distribuit de Transilvania Film
O noua premiera romaneasca pe ecrane. Sa fie moment de sarbatoare sau inca una dintre acele ocazii – vai, atat de numeroase in ultimii ani – in care am vrea sa fugim sau sa urlam pentru a ne camufla/ exorciza, jena sau furia? De data asta – nici, nici. Pentru ca, in saracul si extremistul peisaj filmic autohton, tarat de imensa prapastie intre varfurile (ce iau premii si strang elogii pe afara) si catastrofele pe care n-ar vrea nimeni sa le vada, cea mai recenta realizare a lui Radu Gabrea, Cocosul decapitat, pica undeva la mijloc. Candva regizor mai mult decat interesant, plecat sa faca filme prin alte parti si revenit dupa Revolutie cu nostalgicul Rosenemil si catastrofalul Noro si mai multe documentare interesante axate pe diverse fatete ale comunitatii evreiesti, Gabrea si-a ales, ecranizand romanul autobiografic al scriitorului sas Eginald Schlattner, o alta comunitate, mult mai putin cunoscuta si exploatata cinematografic: cea a sasilor transilvani. Pe care o surprinde cu minutie, dar fara mare panas vizual ori stilistic, prin intermediul destinelor catorva tineri din Fagaras in vremurile tulburi ale celui de-al doilea razboi mondial. De aici, evident, pe langa reconstituirea de epoca (decoruri, costume s.a.), si spectrul conflictelor etnice si politice care au marcat acea perioada si pe mai toti cei care au trait-o. Tinerii actori (doi romani si doi straini), mai curand necunoscuti, au prospetime si naturalete, dar nici dialogurile, nici personajele carora trebuie sa le dea viata nu stralucesc. Pe scurt, avem: un bogat si sensibil sas, Felix Goldschmidt (David Zimmerschied), o la fel de bogata si ciudata fata de familie saxona pe nume Alfa Sigfrid Binder (Ioana Iacob), un amic sarac – Hans Adolf Bediner (Axel Moustache), copilul cosarului local, si o fata evreica – Gisela Gluckselig (Alicja Bachleda Curus). Prinsi "in valtoarea evenimentelor" care ii pun in fata unor alegeri – cum altfel?! – dificile, dilemele morale ii apropie si/ sau despart, invrajbesc. Pe langa aceasta, mai avem si lumea (prea voit) colorata din jur, parintii cu grijile lor, nazism, persecutia evreilor – stiti povestea…
De unde si reprosurile pe care i le poti aduce acestei productii altminteri onorabile – atat in intentii (evocarea unei lumi mai curand obscure, azi apuse) cat si ca realizare – anume ca povestea e destul de previzibila si dinainte stiuta, iar regia corecta, dar fara vreun zvac nu pare sa se straduiasca sa ti-o faca mai atragator/ interesanta.
Cocosul decapitat are ceva dintr-un telefilm de sambata seara, onest si ok, dar, finalmente banal. Adica exact cum acele vremuri si acei oameni n-au fost. si parca nici nu stii sa mai zici daca asta e bine sau rau.
