Pentru cineva care a jucat un rol principal intr-un film de Oscar "The Reader", care a fost pe la mai toate festivalurile de film importante din lume si caruia i s-a dat foarte multa atentie intr-un an de zile… David Kross este un tanar absolut normal. Poate, prea normal!
Usile liftului se deschid si coboara un tanar absolut banal: imbracat intr-o pereche de jeansi foarte sifonati si poate un pic murdari si o bluza gri, destul de subtire pentru vremea de afara, cu ghete stil "cowboy" in picioare si cu ochii rosii, de la nesomn ma gandesc eu. Este David Kross, actorul principal din pelicula "The Reader". Se opreste in fata mini bufetului suedez amenajat de organizatorii premiilor Academiei Europene de Film, isi ia o sticla de Coca– Cola si se adanceste in fotoliul din fata mea. Dam mana, eu ii spun ca o sa incerc sa nu-l "chinui", iar el simte nevoia sa se scuze ca arata "in halul asta", dar ajunsese in Essen noaptea tarziu. Nominalizat la categoria cel mai bun actor european al anului, David Kross este un adolescent cat se poate de normal. Vorbeste foarte liber, spune vrute si nevrute, imi atrage atentia unde nu e cazul sa-l citez (au fost destule glume pe parcursul mini-interviului) si… lanseaza invitatii pentru masa de pranz fara sa se gandeasca de doua ori.
Care au fost cele mai dificile aspecte ale rolului tau din "The Reader"?
D.K.: Hmmm… Stai sa ma gandesc putin. Tot filmul a fost greu! (imi spune razand dupa vreo cincisprezece secunde de gandire). La inceput am 15 ani, iar apoi cresc si ajung la 23. Dupa cum stii, de la 15 la 23 de ani un baiat trece printr-un proces destul de complex de schimbare: trasaturile fizice se schimba, vocea si felul in care vorbeste… devine o persoana diferita, nu total schimbata, dar totusi diferita. Procesul acesta de crestere a fost, probabil, cea mai mare provocare.
E adevarat ca ai crescut foarte "repede", dar totusi treceai prin mai multe etape succesive…
D.K.: Ar fi fost foarte bine daca erau succesive, dar nu s-a intamplat asa. Asa cum ti-am spus, gasesc ca aceasta parte a fost probabil cea mai grea pentru ca la un moment dat jucam o scena in care aveam 15 ani – deci foarte tanar, foarte amuzant, copilaros – si, imediat dupa, o alta in care aveam 23 de ani unde trebuia sa fiu mai matur. Si iti dai seama ca a fost greu intrucat eu nu stiu cum este la 23 de ani (rade!; n.a. – actorul tocmai a implinit 19 ani). Trecerea de la o varsta la alta a fost dificila. Nu, stai! Foarte dificila!
Faptul ca aveai alaturi o actrita experimentata precum Kate Winslet nu te-a ajutat?
D.K.: Kate a fost exceptionala. M-a ajutat foarte mult si m-a sustinut de la inceputul pana la sfarsitul filmarilor. Mi-a dat si o lectie majora: am invatat cat de important este ca pe platouri sa te ajute cineva cu un sfat atunci cand ai nevoie de el. Pe de alta parte, doar uita-te la ea… este splendida. Ma ajuta chiar si atunci cand ma blocam si nu ma puteam concentra la filmarea scenelor…
Banuiesc ca stii ce urmeaza sa te intreb acum (radem amandoi cu pofta). A fost greu sa joci scenele de dragoste, mai ales ca ai asteptat sa implinesti 18 ani pentru a le putea filma?
D.K.: Kate m-a sustinut foarte mult, mai ales la scenele unde jucam nud. Era foarte atenta cu mine si vorbea cu mine mult inainte sa filmam. Scenele acestea au fost – si sunt – tot timpul foarte ciudate si dificile, dar facute.
Ce inseamna "dificile" pentru tine?
D.K.: Pai… trebuie sa pretinzi ca faci dragoste in fata camerelor si asta a fost dificil pentru ca la mine se intampla prima data. Ah, si nu numai in fata camerelor, pentru ca a trebuit sa fiu dezbracat in fata intregii echipe si asta a fost destul de infricosator pentru mine.
Ai gasit o reteta ca sa treci peste aceasta parte "infricosatoare"?
D.K.: Cred ca umorul este cea mai buna reteta, este cel mai la indemana element care te poate ajuta sa o faci. Daca gasesti ceva despre care sa razi atunci e bine.
Si ce era de ras?
D.K.: Nu era o comedie, deci nu puteam sa rad in fata camelor, insa puteam sa-mi spun glume in sinea mea (rade!). La inceput – in primele scene nud – nu ma gandeam la nimic. Eram "blocat". Dar pe urma, cand ma gandeam la lucruri amuzante totul devenea mai usor.
Si totusi filmul nu era amuzant deloc…
D.K.: Asta a fost partea a doua a problemei. Subiectul nu este deloc unul usor.
Cum privesti Holocaustul?
D.K.: In scoala studiem foarte multe lucruri despre Holocaust, insa cand am inceput sa ma documentez pentru rol am constatat cat de putine stiu despre aceasta parte a istoriei. Mi-a fost rusine de mine cand am constatat ca nu stiu o serie de lucruri, mai ales ca eu cred cu tarie – in principal pentru ca sunt german – ca am responsabilitatea de a sti aproape totul. Deci, am inceput sa citesc si mai mult decat imi propusesem. Cred ca toata lumea ar trebui sa citeasca mai mult pe tema Holocaustului si sa reflecteze la ce s-a intamplat. Si, mai ales pentru generatia mea, este foarte important sa nu trecem peste acest capitol din istorie, sa nu ne plictisim de el si sa continuam sa discutam despre el.
Ceva ce te-a impresionat din tot ce ai citit?
D.K.: Citeam o carte – "Eichmann in Jerusalem: A Report on the Banality of Evil" de Hannah Arendt – si mi-am dat seama ca multi dintre oamenii "rai erau oameni normali. Este imposibil sa-mi imaginez asta.
Pentru tine rolul din "The Reader" a fost primul "rol mare" si te-a adus in atentia cineastilor internationali. Cu ce regizori ai vrea sa lucrezi?
D.K.: Mi-ar placea sa lucrez cu Cristian Mungiu. Filmul sau a fost atat de real incat mi-as dori sa lucrez cu el. Mi-ar mai placea sa joc intr-un blockbuster si pentru asta as fi mai mult decat incantat sa lucrez cu Peter Jackson (n.a. – cunoscut mai ales pentru regia trilogiei "Stapanul inelelelor").
Ca tot vorbesti de blockbustere… Ai da un film bun cu un buget mic pe un film cu un buget mare?
D.K.: Evident! Daca m-ar plati mai bine (rade!). Nu, nu este numai despre bani, dar imi plac filmele "mari". Mi-ar placea sa joc intr-un film care se inscrie in tipologia "sfarsitul lumii", cand lumea este in colaps si cineva trebuie sa o salveze de la distrugere.
Si ai vrea un rol pozitiv sau negativ?
D.K.: Oricare este foarte bun!
