Eroul Familiei (Le heros de la famille) Productia: Franta 2006 Regia: Thierry Klifa In distributie: Gerard Lanvin, Catherine Deneuve, Emanuelle Beart, Miou Miou, Claude Brasseur, Valerie Lemercier, Michel Cohen Distribuit de New Films Romania
Eroul familiei/ Le heros de la famille este un film coral, care reuneste pe generic cativa dintre cei mai reprezentativi actori francezi din mai multe generatii. Povestea este imaginata de Thierry Klifa – la origine un apreciat critic de film, convertit la regia de film si aflat, dupa Une vie a t’attendre, la al doilea lungmetraj de fictiune. Dupa cum marturiseste insusi autorul, acest film s-a nascut din fascinatia pe care a avut-o inca din copilarie pentru magicienii-iluzionisti. E un film despre lumea boema a acestor artisti marginali, despre cabaretele de noapte (cum e acest Perroquet bleu), care faceau, odinioara, farmecul Parisului si al statiunilor de pe Coasta de Azur. E totodata, poveste cotidiana a unui angajat intr-un astfel de cabaret – Nicky Guazzini (Gerard Lanvin), care noaptea e magicianul suprem (un fel de rege fara regat), insa care ziua e un barbat in existenta caruia exista o mare dezordine. Caci aici au fost si mai sunt (inca) multe femei si ceva copii.
Asa ca Nicky, intr-un moment dramatic al existentei sale – sinuciderea celui mai bun prieten (mentor, dar si partener de spectacol, Gabriel/ Caude Brasseur -, hotaraste sa-si faca ordine in viata si
sa-si ofere luxul unui nou inceput. Aceasta poveste a fost scenarizata de Christopher Thompson, fiul scenaristei Danielle Thompson (scenariu pe care l-a creat in timp ce lucra alaturi de mama sa la un proiect – "Fauteuils d’orchestre" – la fel de ambitios si cu care, acest film, are multe lucruri in comun). Ceea ce, intial, era povestea unui personaj si a fantasmelor sale, cele legate de profesiune, dar si cele legate de prietenie (in film apare, de fapt, fantoma lui Gabriel cu care Ricky, eroul nostru, se sfatuieste si polemizeaza), se transforma intr-o poveste de familie, caci cei doi, – regizorul Klifa si scenaristul Thompson – vor sa afle, istorisind-o, cat mai mult despre acest magician (animatorul, printre altele, al unei emisiuni de televiziune "Eroul familiei") si cei ce-l inconjoara.
Asa ca filmul se imbogateste, pe parcurs, cu din ce in ce mai multe personaje – care intervin in decursul actiunii si care, uneori, pun la grea incercare, obinuintele de vizionare ale spectatorului. Acesta trebuie, uneori, sa devina detectiv, adica sa ghiceasca, sa afle ce legaturi exista intre personaje si cum functioneaza aceasta familie spirituala. E clar, filmul pune mai presus de orice si militeaza nu atat pentru familia de sange, cat pentru acea familie spirituala, bazata pe afinitati. Trebuie sa mai spunem, ca aflat la prima sa incercare de scenarist (fara sprijinul mamei) Cristopher Thompson se descurca de minune ca dialoghist-scenarist. Replicilie sunt inteligente si spirituale, asa cum, indeobste, ne-a obisnuit cinematograful francez.
Din pacate, aceasta poveste "trista despre lucruri amuzante si amuzanta despre lucruri serioase" (cum o definea Thierry Klifa) e cam greoaie, fiind prea preocupat in a descoperi relatiile dintre personaje, ajungi sa nu te mai bucuri de "jocul dragostei si al intamplarii", asa ca in final, desi nu regreti ca ai vazut acest film, te gandesti ca poate pentru aceasta poveste ar fi trebuit sa existe un Marivaux sau un Almodovar. Din pacate ei nu au nimic de a face cu acest film.