Printre adevaratii „oameni de cai”, care pot fi numarati pe degete azi in Romania, se numara si Robert Bartha, crescator, antrenor de lipitan de atelaje din Sf. Gheorghe. La cei 38 de ani ai sai, el a adunat o experienta de cunoastere, crestere si ameliorare a lipitanului demna de invidiat.
A terminat Facultatea de Zootehnie a Universitatii de Stiinte Agronomice si Medicina Veterinara din Cluj in 1991, manat de dragostea pentru cresterea animalelor, dobandita inca din copilaria petrecuta in gospodaria bunicilor si parintilor sai din Tarlung. Este repartizat la o ferma de vaci de lapte din Campul Frumos, dar irezistibil atras de traditia ardeleana in cresterea calului lipitan, isi cumpara deja in urmatorul an primele iepe de la renumita Herghelie de la Sambata de Jos. „Intre doua mulsori, alergam la cai”, spune crescatorul. Dupa numai un an de scoala in antrenarea si conducerea cailor de atelaje, in mijlocul echipei de specialisti conduse de dr. Laszlo Kadar de la Crescatoria de lipitan de la Dalnic, Robert Bartha se inscrie in prima competitie Ð o etapa de campionat national desfasurata la Targu Secuiesc. Primul contact a fost unul dur. Harnasamentele au cedat in timpul celei mai severe probe: „Maratonul, sau proba de teren, este o proba care cere, atat din partea cailor, cat si a concurentilor, o rezistenta fizica apreciabila, pregatire fizica si tehnica perfecta, harnasamente si dotare tehnica adecvata pentru absolvirea acestei probe”, explica dr. Kelemen Attila, vicepresedinte al Federatiei Ecvestre Romane, presedinte al Comisiei de Atelaje. Lectia a fost importanta, pentru ca, pe langa pregatire, talent, pasiune, si calitatea echipamentului are un cuvant important de spus. Din aceasta cauza, disciplina hipica la atelaje se apropie de cele mai costisitoare sporturi precum Formula 1 sau iahting. Cheltuielilor de intretinere, antrenament li se adauga cele legate de ameliorare: „Ca sa formezi un atelaj de doi cai, trebuie sa cresti cel putin zece, iar daca este vorba de patru, numarul lor se dubleaza”, spune Robert Bartha.
Lectii de la maestri
Crescatorii din Romania au insa un avantaj extraordinar fata de cei din restul lumii. In tara noastra este crescuta si ameliorata rasa care da azi cele mai bune rezultate in campionatele de atelaje Ð lipitanul, o gratie a pasiunii, competentei, dar si a viziunii catorva generatii de specialisti. Cu aproape un deceniu jumatate inainte de Congresul Federatiei Ecvestre Internationale din decembrie 1969, cand concursul de atelaje a fost ridicat la rangul celorlalte discipline hipice olimpice, specialistii din Romania au schimbat directia de ameliorare: „Incepand cu anul 1955, s-a trasat o noua orientare in cresterea si selectia lipitanului romanesc, in sensul producerii unor exemplare masive, cu forta de tractiune sporita, la care sa se urmareasca dezvoltarea la maximum a aptitudinilor de tractiune, si mai putin a celor de calarie”, notau T. Suciu si Gh. Modoveanu in 1975. Robert Bartha a avut privilegiul de a invata cate ceva din arta ameliorarii calului lipitan de la unul dintre profesionistii care si-au pus amprenta asupra lipitanului romanesc modern. „In 2000, cand am ajuns la Herghelia de la Sambata de Jos, am lucrat cu doctorul Bica. Timp de sase luni, am incercat sa invat de la omul care timp de 33 de ani a condus herghelia. Cunostea fiecare individ cu defecte si calitati si „visa” ascendenta lor. Cand ploua, ma duceam in grajd, priveam minute in sir cate un armasar, notam pe o hartie defectele sau calitatile observate. Ma intorceam apoi si ii prezentam hartia. O citea, apoi spunea: „Vezi ca mai sunt doua (calitati sau defecte Ð n.a.)”, povesteste Robert Bartha.
„Nici postul de ministru nu ar fi fost o realizare mai mare!”
Dupa aceste lectii temeinice, el
i-a urmat pentru trei ani la conducerea hergheliei: „Nici macar postul unui ministru nu ar fi fost pentru mine o realizare mai mare!”. In programul strict al renumitei ferme de elita de la Sambata de Jos, el a introdus si s-a ocupat direct de pregatirea si antrenamentul mai multor cai pentru competitiile de atelaje. Si azi, la competitii mai recente, mai pot fi auziti cum comenteaza Gyorgy Bothazi, driver, si Fulep Antal, secund pe atelajul hergheliei Sambata: „Numai Robi stie sa adune asa frumos caii!”.
Cunoscatorii se uita mai intai la tineret
Acum Robert Bartha isi creste, antreneaza si participa la competitii cu propriii cai. In ferma sa de la marginea orasului Sf. Gheorghe, din Covasna, traiesc fericiti 35 de mandri lipitani in ritmul intens al cailor de competitie. Dintre ei, doar 13 reprezinta matca: trei armasari pepinieri si zece iepe mame. „Dar cunoscatorii, imediat ce intra in grajd, nu se uita la reproducatori, ci la tineret, la descendentii lor”, atrage atentia Robert Bartha. In cursul intregului an 2005, crescatorul nu si-a permis nici o sambata sau vreo duminica libera. A participat cu succes la trei competitii nationale, una internationala si opt expozitii… si a fost langa iepele sale la opt din cele noua fatari. Alaturi de alti 47 de crescatori, el activeaza in tanara Asociatie a Crescatorilor Particulari de Cal Lipitan din Romania, organizatie profesionala de crestere si ameliorare cu Registru Genealogic, Regulament de crestere si danga (marca asociatiei aplicata pe partea dreapta a locului seii cu doua saptamani inainte de intarcarea manjilor). Recent, membrii ACPCLR au reusit sa editeze primul volum al Stud Book-ului, cartea crescatoriei care prezinta arborele genealogic al „liniilor de sange”, precum si pedigree-urile tuturor cailor din asociatie. Aparitia unei asemenea asociatii, precum si activitatea unor „oameni de cai” dedicati dau sperante multimii celor pasionati de cresterea nobilei specii sau simpla urmarire a lor in competitiile hipice, multime care spera ca „pastrarea valorii genetice a lipitanului acumulate prin secole si ridicarea” sa ramana astfel „o datorie foarte importanta”, si nu doar vorbe frumoase in vant.
