Pe Prea Sfintitul Ioachim Bacauanul, episcop-vicar de Roman – Perre Joachim, cum este cunoscut in lumea crestina europeana – l-am reintalnit intre doua drumuri catre credinciosii sinistrati din asezarile episcopiei: Onesti, Comanesti, Moinesti, Tg. Ocna, Darmanesti, Slanic Moldova, greu incercate de inundatiile catastrofale ce-au lovit tara. Daduse o fuga pana la Bucuresti, dupa niste aprobari. Toate parohiile, imi spune, si-au unit eforturile pentru ajutorarea sinistratilor. In casele de praznuire au fost instalate bucatarii militare de campanie, in care grupuri de femei credincioase pregatesc zilnic mancare pentru cateva sute de oameni necajiti. Tot in aceste locuri sunt stocate ajutoarele primite pe linie bisericeasca; personal, s-a ocupat de depozitarea catorva mii de tone de alimente, imbracaminte, materiale de constructii. Acum si-a indreptat ravna si veghea la constructia a 50 de case, prin contributia propriei episcopii si a IPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei si Radautilor.
Cea mai veche episcopie din tara
Infiintata in anul 1408, Episcopia Romanului este cea mai veche din tara, care si-a pastrat neschimbat Scaunul Episcopal – ea mai numindu-se si Mitropolia Tarii de Jos -, cat si continuitatea neintrerupta a episcopilor. La Roman a slujit ca episcop Teoctist I (ca sa zic asa), cel care l-a uns domn pe Stefan cel Mare. In acelasi Scaun Episcopal a filozofat Dosoftei. O traditie impunea (mai impune?) ca drumul spre Mitropolia Iasilor sa treaca, mai intai, pe la Roman. De aici a plecat si Nicodim (nascut alaturi, in Pipirigul lui Creanga), al doilea patriarh al Romaniei. Roman – Romani (exista o comuna cu acest nume, in judetul Neamt) – Romanie!
La ora actuala, Episcopia Romanului cuprinde o parte din teritoriul judetului Neamt (cam o treime: un protopopiat cu 85 de parohii si doua manastiri) si intregul judet Bacau (alte patru protopopiate). In total, 400 de parohii, slujite de 450 de preoti. In 1959, prin nefericitul Decret 410, dat de puterea comunista, au fost desfiintate toate manastirile. Imediat dupa 1990, vechile asezaminte monahale au fost reinfiintate, ca semn al profundei religiozitati ce caracterizeaza aceasta parte a tarii. Astazi, este slavit numele Domnului in 24 de manastiri, prin glasul rugator a peste 450 de calugari si calugarite.
Paradoxal, sau nu, dar – cu siguranta – o particularitate specifica: pe teritoriul Episcopiei Romanului fiinteaza si o mare concentrare de credinciosi ai altor culte religioase. Daca la nivelul tarii, 4% dintre cetateni s-au declarat romano-catolici, in sfera teritoriala a acestei episcopii, numarul romano-catolicilor se ridica la 14%. In relatia cu acesti credinciosi, episcopia promoveaza ceea ce Perre Joachim numeste un ecumenism practic, local: buna intelegere, dialog, colaborare, impartasiri de experienta, lauda sincera Domnului.
PS Ioachim Bacauanul imi vorbeste, intre altele, despre exemplul credinciosilor ortodocsi din judetul Bacau, care, din dorinta unei mai stranse unitati in credinta, au simtit nevoia unui loc anume de intalnire si rugaciune. Asa s-a impus necesitatea constructiei unei catedrale in orasul Bacau. Ea este ridicata prin contributia credinciosilor si cu sprijinul local, cu speranta ca in anul 2008 va fi tarnosita, cu hramul „Inaltarea Domnului”. PS Ioachim Bacauanul se afla in tratative cu autoritatile religioase rusesti pentru aducerea in catedrala a moastelor Sfantului Antipa de la Calapodesti (jud. Bacau), fost staret al Manastirii Bogdana (acelasi judet), care a trait in a doua jumatate a sec. al XIX-lea. Ostenind la constructia schitului romanesc Prodromul, de la Muntele Athos, cuviosul Antipa a ajuns, in cautare de ajutoare, in Rusia, stabi-lindu-se pentru restul vietii la Manastirea Varlaam, din regiunea Novgorod. A fost canonizat de catre Biserica Ortodoxa Rusa si de cea Romana (in 1992).
Revenind la exemplul personal al episcopului Ioachim, aflu povestea unei familii cu vechi traditii monahale, ortodoxe. Partea feminina a familiei a cunoscut calea Varatecului. O strabunica, Agafia Radeanu, a fost chiar fondatoare a acestei manastiri. O alta strabunica s-a cunoscut bine cu Veronica Micle. Bunica si-a incheiat socotelile cu viata tot la Varatec. Ca si o matusa, sora mamei, maica Agafia Borcea. O alta matusa, Acachia Caus, a ajuns stareta la Manastirea Razboieni. Sora episcopului Ioachim insa reinnoada firul: se numeste Iosefina Giosanu si este in prezent stareta la Varatec.
Atrasi de slujirea Domnului in straie monahale au fost (sunt) si barbatii acestei familii iubite de Dumnezeu. Unchiul Prea Sfintitului Iochim este arhimandritul Ioanichie Balan, de la Sihastria, „cronicar” al Parintelui Cleopa. Nepotul, Benedict Carp, este ierodiacon la Manastirea Sf. Sava (jud. Bacau). Insusi parintele Ioachim (Giosanu, pe numele de inceput) a intrat in viata monahala in anul 1969, la varsta de 15 ani, la Manastirea Sihastria, sub povetele Parintelui Cleopa si ale staretului Caliopie Apetrei (din familia Creanga). Apoi, ani lungi de indumnezeire: Schitul Tarcau si Manastirea Bistrita. A absolvit Seminarul Teologic la Neamt si Facultatea de Teologie la Bucuresti. Intre anii 1990 si 2000, s-a aflat in Franta, luandu-si doctoratul la Institutul „Saint Serge”, din Paris, si fondand prima manastire ortodoxa romana din Franta, la Rosiers, in apropiere de Fontainebleau. In anul 2000, de Sfintele Pasti, a fost hirotonit episcop-vicar de Roman. Tot de atunci, viata si slujirea lui intru Domnul cunosc dimensiunea noua, majora, a raspunderii canonice.
