Una dintre putinele cafenele care arata european – ar putea figura in orice oras sau aeroport din Europa Continentala. Este eleganta si sobra, cu un aer traditional atent stilizat – barul are stucaturi de lemn aplicate; in loc de omniprezentele spoturi a optat pentru candelabre de cristal (nu sunt kitsch). Nu exista pereti de rigips, ci pereti de caramida peste care a fost pus un tapet bej-auriu. Muzica e de asemenea suportabila, un electro melodios, cu influente latino prelucrate. Tragand linie, o cafenea care se desparte de conceptul de cafenea glamouroasa, "trasa in tipla", pentru o ambianta mai clasica.
Mai departe, vin defectele: chiar la intrare, asezate simetric, vad doua plasme, cam inutile – au, cred, rolul de a indica, ostentativ, clasa localului si de a servi ca justificare pentru preturile mari. Scaunele sunt de lemn si panza, gen Turabo Café – si tot ca acolo, inghesuite la maximum. E drept, scaunele sunt comode, au aspectul unor minifotolii foarte ergonomice -, dar faptul de a te freca de vecinul din spate nu e foarte placut. Un amanunt distractiv e o poza (ascunsa in fundul barului, dar vizibila), cu o femeie tinand in brate un copil – probabil sotia cuiva din board-ul cafenelei; ca la tara, marginea de sus e intepenita sub o stucatura.
Meniul e diversificat si deloc improvizat – problema sunt preturile, de cafenea din Dorobanti. Peste zece sortimente de cafea, cu preturi pornind de la 6,7 lei (un nevinovat espresso), inghetate (15 lei), pizza, paste, gustari, fresh-uri, cocktail-uri. Servirea e amabila, occidentala si rece – desi chelnerii sunt cam amestecati, un baiat tanar si blond face echipa cu un tip grasut, peste 30, care vorbeste incontinuu la celular. Ma opresc la un irish cream – scump, 12 lei, dar stropit din belsug cu whisky; nu e doar aromatizat, ca in majoritatea cafenelelor. Cum e dimineata, cer un sandvis de 13 lei. Sandvisul e cu paine prajita si arata ca o portie cinstita de mancare: intre cele doua triunghiuri de paine prajita, e o portie de cartofi prajiti. Sandvisul contine rosii, salata, sunca si cascaval topit. Destul de gustos, desi cam nesarat; incet-incet, si restaurantele noastre vor trece pe mancaruri "sanatoase", nesarate, inceputul il fac tocmai cafenelele si bistrourile. De altfel, meniul de la Mon Cher atentioneaza grijuliu ca mancarurile de aici contin grasimi, iar grasimile pot dauna sanatatii.
