La fel ca in restul capitalelor central europene, dar cu o intarziere de 10 ani, au inceput sa prolifereze si in Bucuresti restaurantele decente, selecte, cu meniu internationalizat si target pe clasa de mijloc. Putine respecta insa conceptul original – intrucat cele mai multe evadeaza in zona cafenelelor de fitze, cu preturi exagerate si meniu sarac (salate, sandvisuri, paste), eventual spargandu-se in "glam" si efecte ostentative de design. Din fericire, exista si exceptii – iar Gardin este una din ele. Situat in spatele Pietei 1 Mai, sub niste copaci umbrosi, care dau un aer de statiune mediteraneana, Gardin armonizeaza elemente sofisticate hi tech (un panou printat care se intinde in spatele terasei, pe toata lungimea ei) cu traditia (imobilul in care este situat restaurantul este o casa boiereasca de la 1900) si cu natura (mesele si fotoliile sunt de lemn). Fotoliile sunt largi si acoperite cu perne confortabile, se vede treaba ca proprietarii nu s-au zgarcit cu spatiul inghesuind prea multe mese, lasand o distanta mai mult decat rezonabila intre mese. Aerul cochet si trendy al locatiei este sustinut de un electroclash de ultima ora, indeajuns de urban pentru a atrage publicul vizat: la mese stau cupluri sau gasti corporate, clasa de mijloc, venite aici sa-si ia masa de pranz – semn ca preturile nu sunt excesive, iar ambianta prietenoasa si decenta. Inauntru, restaurantul se intinde pe doua etaje, impresionand prin simplitate – lambriuri inchise, de aceeasi culoare cu mobila si scarile, in buna traditie clasica a amenajarii europene. Mesele sunt si aici aerisite, in plus, sunt separate pe camere, nu au aspectul de hala industriala cum mai vezi in unele restaurante, dinainte de 2000. Meniul e diversificat si internationalizat – astfel, ciorbele traditionale sunt substituite de supe crème cu crutoane la 7 lei, felul principal accentueaza un pic asupra pastelor italiene si a preparatelor de pui, costand intre 15 si 20 lei. Iau un pui cu vin si ciuperci (18 lei), o alegere inspirata, gustul de vin insinuandu-se in cel, neobisnuit de pregnant, de ciuperci; garnitura de cartofi cu rozmarin aminteste de cartofii wedges gatiti profesionist. Cotletul cu sos de mustar, la pret asemanator, gliseaza de la international spre exotic – sosul de mustar e o ciudatenie pe care rafinatii ar aprecia-o cu siguranta. Pe scurt, preturi, ambianta, mancare middle class.
