Cifra copiilor adoptati international din Romania, in perioada de dupa 1989 si pana in 2005, este de aproximativ 30.000 de copii, ceea ce reprezinta un record absolut, raportat la oricare alta tara. Si asta in conditiile in care adoptia este ultima forma de protectie a copilului la care trebuie sa se apeleze. Dar, in conditiile in care un copil adoptat international ajungea sa aduca celor care intermediau adoptia castiguri de zeci de mii dolari sau euro, Romania s-a transformat intr-o piata in care copiii se vindeau ca o marfa. Pe internet se puteau consulta cataloage cu copii de adoptat, care contineau fotografia si pretul fiecarui copil oferit spre tranzactionare. Si astfel de site-uri mai exista si astazi, dar sunt parolate si pot fi accesate doar de cei „care se pricep”.
Stopata prin actualul pachet legislativ privitor la protectia drepturilor copilului, care functioneaza de la 1 ianuarie 2005, coruptia din domeniul adoptiilor internationale se afla, in prezent, in stand-by. Imposibil de eradicat de catre statul roman, EA (coruptia adoptiilor internationale) nu asteapta decat o cat de mica permisivitate legislativa, pentru a se reactiva si a deveni din nou ceea ce a fost sau chiar mai mult.
In plin moratoriu, Nicoleta a fost adoptata „exceptional”
Un exemplu de coruptie din domeniul adoptiilor internationale practicat in Romania, inainte de 2005, este cel al Nicoletei Trif, o fetita de etnie rroma, din Sibiu. Abandonata in maternitate, Nicoleta a fost incredintata, in anul 2000, cand avea doar doua luni, unei asistente maternale, Ilariana Stoica. Casatorita si avand propriul ei copil, Roxana, de 15 ani, Ilariana a crescut-o pe Nicoleta cu toata atentia si intrega sa familie a indragit-o. Copilul putea ramane in acest mediu familial pana la varsta de 18 ani fara nici o problema. Dar, in anul 2003, Nicoleta devine, brusc, adoptabila „exceptional” si, desi exista moratoriul din 2001 asupra adoptiilor internationale, prin care acestea erau suspendate, fetita a putut fi adoptata de o familie canadiana, prin includerea ei in cazurile prevazute de Memorandumul nr. 5/5.09-2002, semnat de primul ministru. Demersurile „legale” au fost facute prin intermediul unei ONG, Fundatia „Un copil, o speranta”.
Pretul unui copil – 70.000 euro
Reprezentanta acestei fundatii, Roxana Popa Toreli, o romanca maritata in Canada, a reusit sa-i socheze pe sotii Stoica, invitandu-l pe dl Stoica la Bucuresti sa faca „tranzactia” in Gara de Nord, unde pentru un plic cu 5.000 $ el trebuia sa livreze „marfa”. Adica pe Nicoleta si inca doi copii. Primind un „nu” categoric din partea dlui Stoica, Roxana Popa Toreli s-a orientat catre alta persoana din sistemul de protectie a copilului, din Cisnadie, care a colaborat. Ulterior, cei trei copii au fost „livrati” pe autostrada Bucuresti-Ploiesti, unde, la km 37, au fost trecuti dintr-o Dacia intr-o alta, breck. Scandalizat, dl Stoica a facut singur investigatii si a aflat cine a preluat copiii. A reclamat la Politia din Sibiu, unde a fost intrebat: „Ce vrei tu de fapt?”. „Vreau sa vad adevarul”, a raspuns. „S-o vandut! Cu suma de 70.000 euro de copil. Ce vrei sa facem, ca ne da pe toti afara!”, i-a comunicat ofiterul de politie.
Directia de Protectia Copilului a actionat la ordin
In prezent, familia Stoica tot nu a uitat-o pe Nicoleta si tot ce doreste este sa afle ceva despre fetita. Dar la DASPDC-Sibiu nu li se arata nici un raport postadoptie din Canada, pentru ca legea nu prevede obligativitate decat cand este vorba despre parintii copilului. Legal, au dreptate, dar uman lucrurile nu sunt in regula. Dnei Stoica i s-a retras autorizatia de asistent maternal din 2003, pentru ca si-a depasit atributiile si a facut presiuni asupra familiei adoptatoare, sunandu-i la telefon. Dar despre intreaga „procedura de adoptie” dupa care Nicoleta a fost luata fara nici un motiv de la o familie care o iubea si data in Canada cei de la DASPDC nu discuta. Tot ce au de spus este ca s-au supus Comitetului Roman de Adoptii, care prin semnatura presedintelui sau a hotarat soarta fetitei.
