Numele cronicarul Ion Neculce este purtat, incepand din 2004, de o comuna. Noua entitate administrativa s-a format prin divizarea unei comune suburbane a orasului Targu Frumos. Primaria comunei Ion Neculce functioneaza la parterul unui bloc din centrul orasului Targu Frumos, unde isi au biroul toti functionarii acesteia. Satenii care au nevoie de vreo hartie de la primarie trebuie sa ia calea orasului.
Localitatea Ion Neculce este un sat mic, cu 47 de gospodarii ridicate intr-o viroaga. Numarul lor nu pare sa fi fost mai mare nici in vremurile in care cronicarul isi avea mosia aici. Ca sa ajungi acolo, din soseaua europeana E 58 care face legatura intre Iasi si Targu Frumos, in interiorul satului Razboieni, langa scoala, trebuie sa schimbi directia de mers spre miazazi, pe un drum pietruit de patru kilometri lungime. Biserica satului, construita din lemn, este restaurata dupa cea in care se ruga Neculce. Curtea bisericii, conform traditiei, este si cimitir al comunitatii. Mormantul cronicarului, amplasat izolat langa latura de apus a bisericii, are epitaful sapat in marmura crucii: „Deci, fratilor cetitorilor, cu cat veti indemna a ceti pre acest letopisatu mai mult, cu atat veti sti a va feri de primejdii si veti fi mai invatati”. Anii intre care a trait Neculce sunt, conform inscriptiei, 1672-1745.
Comemorare dupa Sf. Parascheva
Desi nu exista izvoare scrise care sa ateste imprejurarile mortii cronicarului, prin traditie se pastreaza prima sambata de dupa Sfanta Parascheva ca zi a comemorarii, cand la biserica din lemn si la mormantul din marmura are loc un pelerinaj, cinstit ca cea mai mare sarbatoare a satului. „Cronicarul Ion Neculce a avut conacul in localitatea care se numea atunci Prigoreni. Fata in fata cu dealul pe care se afla si acum biserica familiei Neculce este dealul Coasta Buznii, pe care era conacul. Din acesta a ramas doar locul, un petic de pamant in mijlocul campului, care nu a mai fost lucrat niciodata. Nu stiu sa fi fost facute sapaturi arheologice acolo sa se vada ce se afla sub pamant. Deci conacul era de o parte, biserica de cealalta parte, iar intre ele este un ses in forma de carlig, pe care era un iaz, din care se mai vede si astazi digul. Legatura dintre conac si biserica era facuta peste iaz, de o punte din piei, dupa cum spun batranii. Mosia lui Neculce era mare, in jurul conacului, dar in zona nu mai exista nici un mostenitor de-al lui”, spune Vasile Rusu, primarul comunei.
Pentru ca lemnul folosit la reconstituirea bisericii nu a fost tratat, trecerea timpului si-a lasat amprenta necrutatoare.
Tatal lui Creanga, inmormantat langa cronicar
Soarta a vrut ca alaturi de cronicarul Ion Neculce, considerat un precursor al marelui povestitor Ion Creanga prin oralitatea stilului sau, sa fie inmormantat Stefan Apetrii Ciubotaru, din Humulesti, chiar tatal lui Ion Creanga. In 1858, in timpul unei molime, la Prigoreni si-a gasit sfarsitul Stefan Apetrii Ciubotaru, aflat acolo la bucata de pamant dobandita, se pare, prin reforma lui Cuza. „Probabil ca, odata cu improprietarirea facuta de Cuza, Stefan Apetrii a intrat in posesia unui teren pe care mergea sa-l cultive in fiecare an in judetul Iasi. Intr-o vara secetoasa, a izbucnit o epidemie in care s-a stins si tatal lui Ion Creanga. Din cauza conditiilor grele, trupul n-a mai putut fi adus in satul natal, fiind inmormantat acolo”, relateaza preotul Vasile Cojocaru de la Biserica „Sf. Nicolae” din Humulesti, descendent al povestitorului. Mormantul initial al lui Stefan Apetrii Ciubotaru exista si astazi, ingrijit, in cimitirul bisericii lui Neculce, primul din cele aflate in partea de rasarit, dar osemintele au fost stramutate langa cele ale sotiei sale, Smaranda Creanga, la Humulesti, la 15 decembrie 2001.
