Allegria este un restaurant din zona Diham – o zona muncitoreasca, perimetru care, dupa ’90, s-a ghetoizat si s-a umplut de birturi, buticuri si alte insemne ale tranzitiei victorioase la capitalismul salbatic. In ultimii ani, si in special dupa 2000, zona s-a civilizat, a aparut un supermarket, iar birturile au fost inlocuite de restaurante – semn ca mentalitatile se schimba in cartiere; dupa munca, capii de familie au suficienti bani ca sa nu mai trebuiasca sa iasa cu alti barbati la barul din colt, ci si sa manance intr-un loc decent cu familia. Acesta e motivul pentru care o sa fiu ingaduitor cu acest restaurant, care ilustreaza foarte bine conceptul de restaurant de cartier destinat celor care locuiesc in apropiere – si care se inchide, cuminte, la 11, inainte sa se transforme intr-un loc de trancanit si urlat.
Restaurantul nu are un specific, bate vag spre "traditional romanesc", dar are in plus o pagina de pizza, iar unele bucate sunt gatite cu sos mexican. Amenajarea e eclectica, grinzi romanesti, scaune retro cu impletituri si mese masive vanatoresti. Tablourile de pe pereti sunt fie desene cu vechiul Bucuresti, fie postere inramate cu vinuri alese. Fireste, exista televizoare din belsug – doua proiectoare si un TV; marile evenimente comunitare ale cartierelor muncitoresti sunt, peste tot in lume, cele sportive. Culoarea de pe pereti e prost aleasa, un verde cadaveric ce-ti cam taie pofta de viata si inchide spatiul. Muzica e aceeasi ca in locurile similare, "restaurant-spalat-de-cartier": dance romaneasca, combinata cu muzica internationala de top, in special R’n’B si pop; nu manele, fiindca segmentul care frecventeaza aceste locuri vrea vag si inconstant sa se disocieze de acest gen muzical, asociat probabil cu "pacatele tineretii" – perioada de dinainte de a se aseza in familie.
Lista de bucate apasa pe grill-uri, pizza si mancaruri cu sosuri; preturile sunt accesibile spre mari: pizza – intre 10 si 15 lei, ciorbele – intre 4 (de legume) si 6,5, felurile principale – spre 15 lei si peste. Din fericire, portiile sunt mari, "cinstite". Ciorbele sosesc in doua boluri enorme – impresioneaza in special ciorba de zarzavat, dulce si cu gust de legume. Ciorba de burta are prea multa faina, iar burta pare tinuta prea mult la frigider inainte de a fi gatita. Felul principal soseste tot asa, in farfurii mari, dar nici el nu impresioneaza prin gust: puiul cu sos de ciuperci (9 lei) nu are gust de ciuperci, iar specialitatea bucatarului (15 lei) impresioneaza doar prin dimensiuni. E o gaselnita care pune la un loc un bol de orez cam cleios (cu gust de pilaf nereusit, gatit la masa de duminica), cartofi pai si bucatele tari de carne prajita de pui, fara nici un gust.
Pe scurt, desi portiile sunt mari, nu sunt gatite senzational. Cu doua beri, nota de plata se ridica, la sfarsit, la 45 lei pentru doua persoane.
