La Chiselet, in judetul Calarasi, Dunarea a facut prapad in a doua noapte de Paste, pe 24 aprilie, cand in doua ore, nivelul apei revarsate ajunsese la patru metri inaltime. „A fost un val care a spulberat tot ce a intalnit in cale”, isi amintesc localnicii. Si timp de mai bine de trei saptamani, apa a stationat, la un nivel de trei m. Din 1.230 de gospodarii, 300 au fost afectate. In ajutorul oamenilor loviti de urgia naturii a venit o femeie de 80 de ani, dna Maria Radescu din Bucuresti, care a facut o donatie de bani mai mare decat venitul Primariei din Chiselet.
Ctitoriile dnei Maria: o troita si o fantana, spre neuitare
Pe 8 septembrie, cand s-a dus la Chiselet, unde fusese invitata, spre a fi sarbatorita, de Sf. Maria Mica, i-a gasit pe cei de la Primarie cu promisiunea uitata. A incercat sa treaca peste aceasta „scapare” si a convenit sa fie ctitorite, la Chiselet, tot cu banii ei, o troita si o fantana, spre amintirea faptei sale si pomenirea celor a caror recenta pierdere a facut-o sa caute consolare intr-o fapta buna, pe masura durerii resimtite: fiica sa, Emilia si ginerele, Octavian Lucescu.
Acum, inainte de Craciun, cand a revenit la Chiselet, a gasit, spre marea sa bucurie, ambele edificii frumos facute si, desi avea in piept insigna de veteran de razboi si stia ca „veteranii de razboi nu plang”, a plans, cand a citit, pe crucea troitei, numele sau si al celor intru amintirea carora a dorit ridicarea celor doua constructii. Bucuria i-a sporit cand oamenii pe care i-a ajutat cu bani au inconjurat-o cu dragoste, sarutandu-i mana. Le-a dat cate o cana cu apa din fantana, pomana pentru Emilia, pe care setea a chinuit-o indelung, inainte de a muri. Si le-a spus ca, de-acum, ei sunt singura sa familie.
Saracia, mai rea decat pedeapsa inundatiilor
La Chiselet, viata celor napastuiti de furia apelor este, din pacate, perpetuu, lovita de un rau mult mai mare: saracia. Dunarea nu i-a mai pedepsit pe oameni din 1947. Dar saracia tot mai adanca, in care-i scufunda lipsa locurilor de munca, nu poate fi alungata, cu tot norocul lor de a fi fost indragiti de un om generos ca dna Radescu. Dupa ce ROMSILVA s-a orientat spre exploatarea padurii de plopi si salcii, din apropiere, si a renuntat la padurarii din Chiselet, acestia au ramas fara paine si fara obisnuita caruta de lemne. Este doar un exemplu de cinism bazat pe considerente economice, pentru ca si alte locuri de munca au disparut, in anii de dupa '89. Urmare a inundatiilor din primavara, si culturile agricole au fost compromise. Doritori de munca, oamenii, cei mai multi de etnie rroma, ii cer primarului sa le dea de lucru, dar tot ce pot obtine este munca cu ziua si cea sezoniera, in agricultura. Lipsa banilor ii face sa nu-si poata trage curent electric, sa nu-si poata construi tavanul camerelor etc. Si, desi la cele mai multe dintre in case s-au montat ferestrele din termopan si li s-a pus acoperisul, saracia oamenilor le face, in continuare, nelocuibile.
S-au mutat in grajd, in locul cailor
Neputandu-se muta in case, oamenii traiesc, de cand s-a revarsat Dunarea, ca in comuna primitiva, la gramada, in locuinte improvizate, din pamant, cu vetre cladite tot din pamant. Constantina Vasile este o femeie inimoasa, vaduva cu patru copii, care a dat afara din grajd caii, i-a trecut intr-un „cosar” de pamant, si in locul lor si-a adapostit familia. Un copil ii este grav bolnav, ca urmare a amigdalitelor repetate, in prezent facand tratament cu Moldamin. Iar alt copil are anemie. Si familia Dumitru si Niculina Cristea traiesc tot intr-o „casa” din pamant, un copil, dintre cei trei, le-a murit, in acest an, iar altul, handicapat, risca sa anchilozeze de frig. Mai mult, desi are handicap gradul l, an de an mama, ajunsa la 60 de ani, trebuie sa-l duca la comisie, pentru recertificare. Nici o familie dintre cele sinistrate n-a primit vreun ajutor de la stat, pentru copii. Pentru toate aceste familii, sarbatorirea Craciunului care se apropie pare o gluma. Oamenii au puterea sa zambeasca, cand ii intrebi de Craciun. Dar ochii lor raman tristi.
Casele vor fi locuibile… la vara
Primarul Mihail Penu este laudat de oameni. A gandit bine cand a trebuit sa ia decizii si a stiut sa-i mobilizeze la toate nevoile. A intors raul in bine si, profitand de starea dezastruoasa a zecilor de hectare devastate de ape, a facut PUZ-ul comunei si a definitivat PUG-ul. A cheltuit, astfel, aproape un miliard de lei din venitul de 1.350.000.000 lei, pe anul 2006, al Primariei Chiselet. A facut drumuri, s-a zbatut si a reusit sa obtina 14 ha, intr-o locatie mai inalta, unde a construit un grup de 134 de case, aliniate. Le aduce oamenilor sobe de gatit din fier si instaleaza stalpii de inalta tensiune pentru curentul electric, facand si racordarea, pana la contor, a caselor etc. Dupa cum ne-a declarat, a fost placut si, in mod neasteptat, surprins, de modul in care oamenii au colaborat si i-au fost alaturi si de felul in care se ajuta unii pe altii.
Totusi, in aprecierea sa, casele cele noi vor fi locuibile de-abia la vara. Pana atunci, cei mai multi, in „case” de pamant, oamenii vor incerca sa supravietuiasca, in saracie, mai intai iernii.
In noptile sale albe, dna Maria va fi cu gandul la ei, la saracii din Chiselet. „Tot ce mi-am pus, de bine, in minte, am indeplinit”, spune dna Maria, facand promisiunea de a-si mai ajuta, o data, „familia” din Chiselet. Si tot mai spera ca si altii se vor gandi sa-i ajute sa biruie saracia.
Binefacatoarea sinistratilor din Chiselet a impartit, pe 8 iulie 2006, la 161 de familii, ale caror case fusesera total distruse de ape, cate 10.000.000 lei. Iar la inca 43 de familii cu locuintele avariate partial, a daruit cate 5.000.000 lei. In total 1.825.000.000 lei oferiti, din compasiune, de un om, la randul sau, greu incercat de soarta. Din pacate, aceasta generoasa donatie, cum n-a mai facut nicio persoana din Romania, nu a clintit saracia in care traiesc acesti oameni, lipsiti de locuri de munca. Conditiile de viata in care ei traiesc amintesc de comuna primitiva.
