Taman când îl scuipau pe Victoraş Ponta toţi analiştii de pe la televizoare şi-i trăgeau şi un zbenghi frumos pe frunte, să nu-l deoache, de matur şi proeuropean ce devenise, iaca apare Băsescu şi strică toată magia. Nicio milă n-are omul ăsta, zău aşa! Să loveşti cu palma, pumnul sau lopata un copil drăcos, mai înţeleg, dar să sfărâmi cu sălbăticie visul aurit al unui copilot? Aşa ceva nu se face, domnu’ preşedinte, nu se face şi pace!
Păi bine, dom’le, da’ chiar acum, când Stavridul, Guvidul şi guppy ăla mic, al cărui nume îmi scapă şi pe care cred că nici rechinul de Dan Voiculescu nu-l ştie decât cu buletinul în faţă, erau pe val şi se şi vedeau intrând triumfal în minunata lagună albastră a puterii, vine matrozul şi-i lasă să se zbată pe uscat? Oferta făcută lui Ponta, de a prelua cârma guvernului, a fost, în mod clar, o nadă, în faţa căreia, orice ar fi făcut junele pesedist, tot de guvid pica. El a preferat să tacă mâlc, simţind probabil asupră-i, dojenitoare, privirea de un albastru înceţoşat, de stavrid proaspăt deranjat din somn, a lui Crin Antonescu. Ponta a tăcut, dar a vorbit ăla micu’ pentru el, dându-i muniţie electorală machiavelicului de la Cotroceni.
Citeşte continuarea pe site-ul Academia Caţavencu.