Vineri noaptea, străzile din Bucureşti erau pline de tineri care se plimbau între galeriile răsărite în blocuri comuniste, mansarde, case boiereşti, subsoluri şi tot felul de ascunzişuri din Capitală.
Ca să se răzbune pe oraşul cam adormit, bucureştenii au început să organizeze nopţi albe cu tot felul de momeli culturale. Au fost noaptea muzeelor, noaptea devoratorilor de publicitate, noaptea albă a galeriilor de artă, iar la sfârşitul lunii vine noaptea institutelor culturale. În plus, tot felul de evenimente care ţin până târziu împrumută ideea atractivă de noapte albă. Dintre toate nopţile astea, cea a galeriilor e cea mai încurcată: ai 8 ore să vizitezi 40 de galerii, care scot la înaintare 140 de artişti într-un fel de supermarket cultural răspândit prin tot oraşul.
În căutarea capului de iepure
Arta contemporană în România e când ignorată, când fugărită. Cu toate astea, galeriile răsar ca firele de iarbă prin crăpăturile asfaltului şi oferă spaţiu de exprimare tinerilor artişti. Am reuşit să vizitez până la 4.00 dimineaţa 13 galerii, reprezentative pentru felul în care arta contemporană scoate capul din subteran. Locurile sunt marcate cu afişul evenimentului, un cap de iepure cu privire de criminal, care arată ca însemnul vreunui grup de satanişti. Pornesc de la Cărtureşti, o librărie care s-a transformat în mall cultural fără să renunţe la atmosfera de mică ceainărie. La subsolul casei de pe strada Arthur Verona stă agăţat pe pereţi Barack Obama, pictat în fel şi chip de Valeriu Mladin. După ce te uiţi la picturile cu pantoful zburător sau turnurile gemene (înainte şi după), eşti invitat să-ţi faci o poză cu artistul, pe fondul unui tablou cu Abraham Lincoln alături de Obama. Odată îndeplinit capriciul artistului, pornesc pe Arthur Verona, stradă închisă circulaţiei pentru evenimentul Street Delivery.
Publicitatea îşi deschide filiale în artă
Undeva în zonă, pe strada Aurel Vlaicu nr. 6, e agenţia de publicitate Cohn&Jansen. Acum cinci ani, ei au decis să închirieze cu câteva sute de euro un panou publicitar de pe Verona şi să-l împodobească cu toată creativitatea de care sunt în stare. Au rezultat comentarii vizuale la starea societăţii româneşti, cum ar fi propunerea pentru un nou echipament al echipei naţionale de fotbal: fustiţă în loc de pantaloni scurţi. Acum le-au adunat pe toate în mansarda agenţiei şi au poftit lumea să le admire una lângă alta. Alţi publicitari, cei de la McCann Erickson, şi-au deschis o galerie la subsol şi au chemat cinci artişti urbani în expoziţia „Schimbul de noapte”. Oamenii intră, stau puţin şi fug afară, alungaţi de căldură. În curte e plin de tineri care discută şi beau bere gratis. De toate balustradele sunt legate o mulţime de biciclete, înghesuite unele în altele.
Biciclete gratis
RATB nu a oferit o linie specială pentru noaptea albă. Ar fi fost şi greu ca un autobuz să se încolăcească pe toate străduţele. În schimb, organizatorii au oferit biciclete cu împrumut. Aşa că vehiculele urbane au împodobit toţi stâlpii din jurul galeriilor. Urmând un roi de biciclete şi ghidându-mă după muzica duduind în cartierul liniştit de ambasade, ajung la Galeria 418 de pe Intrarea Armaşului nr. 18. Spaţiul e un apartament aristocratic de la etajul doi al unui bloc vechi. O doamnă mă roagă să calc cu grijă pe parchetul care scârţâie şi trezeşte vecinii de jos. Admir tiptil sculpturile albe cu capete de rinocer şi fug până nu cheamă cineva poliţia.
Ajung pe str. Icoanei 17, unde e o căsuţă plină de trandafiri agăţători care găzduieşte galeria Recycle Nest. De aici zbor pe bicicletă până pe lângă Parcul Tineretului, unde caut galeria Little Yellow Studio. Găsesc un gard multicolor însemnat cu capul de iepure, în spatele căruia e o curte în care petrec vreo 50 de oameni. În casă sunt picturi „de un realism uşor, văratec ca o cămaşă viu colorată” şi câţiva oameni care dansează pe întuneric, animaţi de un DJ. Mai găsesc în zona 13 Septembrie, pe străduţe cu case vechi şi dărăpănate, galeriile Anaid şi Atelierul Doi. Atracţia zonei e însă The Ark – fosta Bursă de Mărfuri. Clădirea a fost în pragul demolării când mai multe firme de comunicare au restaurat-o şi au transformat-o în spaţiu creativ, un bastion de cultură în coasta cartierului Rahova. Noaptea albă e un lucru obişnuit aici: piaţa de flori e deschisă şi freamătă de discuţii şi pregătiri.
Expoziţii în spatele halbelor de bere
E deja ora 3.00 şi vizitatorii s-au mai rărit. Petrecăreţii însă sunt pe poziţii la terasele din centrul istoric. În spatele unei astfel de terase, cu halbele de bere la geamuri, e Atelier 35 de pe str. Şelari nr. 13. Înăuntru e o expoziţie de fotografie: artistul şi-a pozat apartamentul de la etajul 10, apoi toate cele nouă apartamente identice de sub el. Tot ascuns după o terasă e şi TC Studio de la Hanul cu Tei, unde la 3.30 am găsit şase picturi abstracte şi trei tineri prăpădindu-se de râs la un film de groază pus pe un laptop. O galerie cu nume criptic (Atelier 030202) e pe str. Sfânta Vineri nr. 11, ascunsă după un gang. Aici văd expoziţia „Coşmaruri contemporane”, în timp ce femeia de serviciu spală pe jos, şi plec o dată cu cei de la galerie. După o goană prin centrul Bucureştiului, mai prind deschis Centrul Artelor Vizuale, o galerie cu aspect comunist de la parterul unui bloc de lângă Piaţa Revoluţiei. La 4.30 cerul începe să se lumineze, în timp ce tinerii mişună încă teleghidaţi pe străzi.
