Şi în Germania proiectele de anvergură pot naşte controverse între oficialităţi şi locuitori. De data aceasta este vorba de reamenajarea albiei unui râu ale cărui maluri au fost betonate în anii ’70.
Râul Nette este un curs de apă modest (de categoria a II-a, ni s-a spus, catalogat fiind în funcţie de lungime şi debit); împreună cu bazinul său hidrografic de 372 km2, se află în landul german Renania-de -Nord/Westfalia şi se varsă în Rin, în zona Hohenleimbach. Râul are două izvoare principale şi până la vărsare parcurge o diferenţă de nivel de 460 metri. În anii ’70, conform „modei” timpului, mare parte din albia râului spre vărsarea sa în Rin a fost regularizată, „încorsetată” în beton. Mai precis, albia a fost adâncită şi îndreptată, malurile au fost înălţate şi betonate, din loc în loc s-au construit terasamente de beton – un fel de mici cascade artificiale.
Nici atunci procesul nu a fost ieftin şi nu a întrunit acceptul total al locuitorilor, dar, încetul cu încetul, oamenii s-au obişnuit cu aspectul nou al râului şi cei care şi-au construit case pe malul drept au putut urmări pădurea de pe malul opus cum îşi reintră în drepturi, năpădind zona din spatele betoanelor. Copiii lor se jucau la râu vara şi numai rareori zona era inundată, când apele Rinului veneau prea mari.
Reîntoarcere la natural
Din 2009 lucrurile au început să se schimbe. În conformitate cu directivele Comunităţii Europene, autorităţile locale, în colaborare cu DBU, au iniţiat un program de renaturare totală a cursului râului Nette. Procesul a început prin înlăturarea terasamentelor betonate ale malurilor şi înlesnirea reluării unui curs natural de către apele râului prin înlocuirea digurilor şi cascadelor betonate înalte (1,5-2 m) cu cataracte din piatră naturală care să permită peştilor revenirea la locurile lor de înmulţire. S-a urmărit creşterea populaţiei piscicole atât ca număr de indivizi, cât şi ca specii. Pe lângă ameliorarea calităţii apei, complexul proiect are ca scop şi crearea unui habitat propice unor specii de animale şi păsări ameninţate de dispariţie. Lunca râului a fost lărgită şi adâncită pe malul stâng nelocuit, pentru a oferi loc apelor în caz de revărsare.
Înainte de modificările aduse de proiect, ambele maluri erau la fel de înalte şi inundaţiile le afectau în egală măsură, iar iniţiatorii au luat în considerare posibilitatea de a feri casele şi proprietăţile de pe malul drept de apele revărsate. Porţiunea decopertată, defrişată şi excavată a fost ulterior revegetată prin însămânţare cu iarbă, plantare de sălcii şi prin înmulţire spontană. Zona aceasta urmează să funcţioneze şi ca un loc de plimbare şi relaxare pentru localnici, dar şi pentru orăşenii din împrejurimi. Albia îndreptată a râului Nette va fi ajutată să revină la vechile sale meandre, coturi şi bulboane: un simplu trunchi de copac prăbuşit de pe un mal poate devia apele râului, determinându-le să sape în malul opus.
Deocamdată, lucrările au înghiţit 760.000 euro şi se estimează că până în 2015, când se preconizează încheierea lor, costurile vor ajunge la 3,5 milioane. Până în prezent, de departe cea mai costisitoare lucrare (peste 500.000 euro) a fost mutarea imensei cantităţi de pământ pentru nivelarea malului stâng.
Aspecte pozitive
Poziţia oficialităţilor implicate în proiect ne-a fost prezentată la Centrul Administrativ din Weissenthurm. Specialiştii, precum şi primarul Hollmann, au arătat aspecte legate de studiul de nevoi elaborat în faza incipientă a programului, subliniiind dificultăţile cu care s-au confruntat până la momentul vizitei noastre şi etapele pe care proiectul le mai are de parcurs până la atingerea scopului final. Costurile estimate – spun ei – sunt justificate de rezultatele care au început deja să se vadă: apa râului destul de mică de altfel – deja a început să-şi croiască drum printre pietrele cataractelor şi să-şi sape albia printre rădăcini de sălcii şi trunchiuri de copaci culcaţi de furtună sau lăsaţi căzuţi de om şi a crescut numărul de de vieţuitoare care trăiesc în râu şi pe malurile lui.
Localnicii au fost informaţi cu privire la obiectivele proiectului şi au fost consultaţi referitor la etapele lui.
În sprijinul poziţiei oficiale s-a încadrat şi scurta vizită pe care am făcut-o pe malul stâng al râului Nette. Aici am putut constata cum vegetaţia – însămânţată/plantată sau răsărită spontan – recâştigă teritoriul în lunca adâncită şi lărgită, cum trunchiurile unor copaci căzuţi în albia râului modificau în mod natural cursul apei şi am văzut – cu unelte specifice cercetării ştiinţifice – diferite specii de vieţuitoare acvatice în probele de apă pe care singuri le-am prelevat.
Locuitorii zonei contestă utilitatea proiectului
Pe malul drept al râului Nette am întâlnit câţiva localnici cu care am discutat despre modul în care implementarea proiectului le influenţează viaţa. Părerea generală este în opoziţie cu cea a autorităţilor: efectele lucrărilor de reamenajare nu îi mulţumesc şi consideră întreaga investiţie nu doar lipsită de utilitate, dar chiar dăunătoare. Mai mult decât atât, oamenii spun că nu au fost informaţi şi consultaţi cu privire la efectele proiectului, câţiva dintre ei aflând întâmplător despre aceste aspecte deşi autorităţile susţin că au avut loc ample acţiuni de popularizare.
Ei spun că defrişarea, decopertarea, excavarea şi revegetarea luncii, operaţiuni menite să creeze mai mult spaţiu în caz de revărsare a apelor, au condus la alungarea anumitor specii, poate mai multe chiar decât cele ce vor fi salvate. O specie rară de privighetoare care cuibărea în pădurea de dincolo de râu şi-i încânta pe vecini cu trilurile ei nu a mai fost văzută. Vulpile care sălăşluiau în pădurea de pe malul opus şi care, împreună cu alte vieţuitoare mai mici, alcătuiau un ecosistem stabil au început să-şi caute hrana prin curţile oamenilor, decimân-
du-le găinile.
Şi promenada cea nouă a provocat nemulţumire: într-o primă fază, după revegetare, pajiştea era invadată de amatori de picnic, care petreceau chiar câteva zile acolo, jucând fotbal, făcând gălăgie şi lăsând în urma lor grămezi de gunoaie. Autorităţile locale au interzis acum astfel de „manifestări”, dar în continuare este permis proprietarilor de câini să-şi plimbe patrupedele; pe locuitorii din vecinătate îi deranjează însă lătratul, iar „urmele” trecerii lor le-am văzut şi noi şi ne-am străduit să le evităm.
Domnul Alex Hoefer susţine că din cauza câinilor nici raţe sălbatice nu mai sunt. „Am avut în grădină un nuc bătrân şi găunos; nu mi s-a permis să-l tai, deşi era periculos pentru copii, şi a trebuit să aştept să se rupă şi să cadă singur, în timp ce pe malul celălalt se dezrădăcinau copaci tineri şi sănătoşi”, mai spune el.
Cea mai gravă problemă o constituie însă înlăturarea digurilor betonate care susţineau malul drept; noul curs al râului Nette, care a început deja să revină la meandrele sale, sapă în mal şi locuitorii sunt îngrijoraţi de deteriorarea caselor lor.
Localnicii mai spun că nici lucrările de pe malul opus, menite să ofere un debuşeu apelor umflate, nu au fost suficient de bine gândite: iniţial prea mult pământ a fost excavat, s-a ajuns prea aproape de pânza freatică, exista pericolul contaminării ei şi atunci s-a procedat la re-completarea cu pământ, ceea ce cu siguranţă a contribuit la depăşirea costurilor prevăzute. Persoanele pe care le-am intervievat consideră că intervenţiile sunt total inutile şi banii sunt irosiţi, iar efectele nedorite vor prevala în faţa beneficiilor.
Proiecte controversate
Temele propuse anul acesta de Fundaţia Germană pentru Mediu (Deutsche Bundesstiftung Umwelt -DBU) participanţilor la proiectul pe care îl finanţează sunt, la fel ca în anii precedenţi, probleme de mediu controversate, situaţii în care DBU se implică, dar care pot fi considerate din cel puţin două puncte de vedere opuse. După ce am studiat proiectul de transformare a Parcului Natural Siebengebirge în Parc Naţional în 2009 şi, respectiv, în 2010, instalaţiile solare de epurare a apelor uzate industriale, anul acesta tema noastră de cercetare în Germania a fost investiţia într-un proces de revenire la forma şi trăsăturile iniţiale ale unui râu.
Echipa
Pentru elevii şi profesorii de la Colegiul Naţional Pedagogic „Andrei Şaguna” din Sibiu, tema de cercetare a evidenţiat faptul că şi în Germania un proiect atât de complex nu-i poate mulţumi pe toţi cei direct sau indirect implicaţi. Elevii Colegiului „Andrei Şaguna”: Albert Larissa; Arsene Anca; Binig Anita; Bojan Patrick; Bota Codruţ; Din George; Dobrea Ioana; Gheorghe Roland; Gross Bianca; Guist Paula; Hader Doris; Marinca Iulia; Motronea Andrada-Gora; Timariu Filip. Profesori îndrumători: Pleşca Elena-Catinca şi Popoviciu Maria-Susana.
