Casele în formă de dom sunt legate, în primul rând, de tendinţele ecologice. Am văzut în Tunisia nu doar multe case care au adoptat această formă, ci şi „oraşul viitorului”, construit special aici pentru filmările din Războiul Stelelor şi toate casele erau nişte domuri. Iată că şi în România există preocupări în acest sens (deja am mai prezentat domurile geodezice ale domnului Dinulescu).
La poalele Munţilor Piatra Craiului, aproape de Zărneşti, Kamner Robert (e-mail: domurimonolitice@yahoo.com) construieşte case de tip dom monolitic.
De ce aţi ales domurile monolitice?
Voiam un model de locuinţă atipică, unifamilială, ceva deosebit, dar nu costisitor, care să devină mai târziu şi unitate turistică. Tema pe care am îmbrăţişat-o a fost „Casa viitorului” sau „Live Science Fiction”, designul fiind primul factor, dar casa să prezinte consum redus de materiale, rezistenţă la intemperii (vânturi puternice, inundaţii, seisme de peste 8 grade), eficienţă termică (fără punţi termice – călduroasă iarna, răcoroasă vară), volum mare într-un spaţiu limitat (sfera e cel mai bun exemplu), durată redusă a construcţiei.
Construcţia domurilor ţine de epoca modernă?
Construcţia domurilor nu a înce¬put în epocă modernă, ci a fost utilizată încă din antichitate. Romanii au ridicat clădiri care foloseau ca element domul, având tehnici simple, dar eficiente şi durabile. Clădirea Pantheonului din Roma este un minunat exemplu. Pe de altă parte, o atracţie pentru milioane de turişti este şi Hagia Sophia din Istanbul, dar şi Domul din Milano. Şi în România există câteva construcţii care au formă de dom: Pavilionul expoziţional din Bucureşti, cupola Aeroportului Băneasa, Cazinoul din Constanţa etc.
Ce sunt, de fapt, domurile monolitice?
Domurile monolitice sunt structuri solide, sigure, rezistente la calamităţi (incendii, cutremure, tornade), eficiente energetic şi cu o infinitate de forme şi mărimi. Cel mai important lucru este că folosesc circa 50% mai puţină energie pentru încălzire (iarna) sau răcire (vara), comparativ cu o clădire clasică de aceeaşi mărime. De asemenea, costul materialelor folosite la construirea domurilor este cu cel puţin 40% mai mic decât al unei case clasice. La noi în ţară s-au construit domuri monolitice la Slatina (AL-RO) şi Medgidia (Lafarge), cu scop industrial.
Care este principiul constructiv al domurilor monolitice?
De un inel circular de rezistenţă se prinde o membrană croită în formă de cupolă, care se umflă şi se menţine presurizată. Apoi se aplică izolaţia, se fixează armătura şi se începe torcretarea betonului. La final se obţine o structură în formă de iglu care se numeşte dom monolitic.
Ce avantaje prezintă aceste clădiri şi ce le recomandă pentru domeniul rezidenţial?
Simplitatea, deoarece nu necesită construirea unei fundaţii în care se pun tone de fier armat şi mulţi metri cubi de beton. Elimină stâlpii de rezistenţă necesari pentru susţinerea cupolei, precum şi contraforturile masive pentru contracararea forţelor ce se descărcau pe pereţii domurilor clasice. De asemenea, prezintă eficienţă termică, rezistenţă la seisme şi vânturi (forţele se descarcă în mod uniform), rezistenţă la incendii, economie la materiale, rapiditate de realizare, flexibilitate (permite decupaje de până la 60%, deci suprafaţă vitrată mare), durabilitate. Ca dezavantaje sunt: împărţirea camerelor în interior trebuie făcută, de preferinţă, în mod radial, pentru a câştiga cât mai mult spaţiu, iar prevenirea condensului în interiorul clădirii trebuie făcută prin amplasarea unei trape în vârf.
