Astronomii au asistat recent la „trezirea” unei găuri negre uriaşe, un „monstru cosmic” ce a fost surprins în timp ce disloca şi apoi înghiţea o stea care a trecut prea aproape de ea, potrivit autorilor a două studii, publicate, miercuri, în revista britanică Nature, informează AFP, citată de Mediafax.
Un flux de raze gamma captat de satelitul Swift a trădat „festinul” acestui „monstru cosmic”, o gaură neagră – de dimensiunea unui milion de stele similare Soarelui – asemănătoare celei din centrul galaxiei noastre, Calea Lactee.
Cele mai multe galaxii adăpostesc în centrul lor o gaură neagră ce poate avea masa unui milion sau chiar a unui miliard de stele asemănătoare Soarelui nostru.
Aceste găuri negre uriaşe pot capta în câmpul lor de gravitaţie o serie de stele, care sunt apoi distruse prin efectul de maree. Acea parte a stelei cea mai apropiată de gaura neagră este supusă unei forţe de gravitaţie mai mare decât partea cea mai îndepărtată de gaura neagră. Steaua este astfel alungită şi sfârşeşte prin a se disloca.
Resturile nu cad însă direct în gaura neagră. Înainte de a fi înghiţite, ele orbitează în spirală, cu viteze mari, în jurul găurii negre, emiţând o lumină puternică. Emisiile reziduale ce rezultă din acest proces pot fi detectate în galaxii îndepărtate.
Semnalele captate începând din 25 martie de satelitul Swift i-au alertat pe astronomi.
Ţinând cont de caracteristicile strălucirii şi de evoluţia fenomenului, savanţii consideră că au fost pentru prima dată în istorie martori la dislocarea unei stele şi la naşterea unei lumini puternice rezultând din acumularea materiei stelare în jurul unei găuri negre uriaşe.
„Începutul unui astfel de eveniment (…) nu a mai fost observat niciodată până acum”, a declarat David Burrows, de la Universitatea de Stat Pennsylvania din Statele Unite ale Americii, care a analizat cu echipa lui radiaţiile X emise în timpul acestui fenomen.
Acestea s-au dovedit a fi de 10.000 de ori mai luminoase decât prevedea teoria, a explicat Davide Lazzati, de la Universitatea de Stat din Carolina de Sud (SUA), ceea ce a reprezentat „o mare surpriză” pentru astronomi.
Echipa coordonată de Ashley Zauderer, de la Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics din Statele Unite ale Americii, care a analizat undele radio emise, a ajuns la concluzia că sursa acestora coincide cu centrul galaxiei şi estimează că gaura neagră din centrul acesteia echivalează cu o valoare de 1 milion de ori mai mare decât masa Soarelui nostru.
Jetul de particule asociate acestor radiaţii se propagă cu viteze apropiate de cea a luminii. Emisia unui astfel de jet „nu a fost prevăzută în această situaţie”, au afirmat savanţii americani, care consideră totuşi că dislocarea gravitaţională a unei stele „explică natural” proprietăţile radiaţiei observate.
