Un trio de roboţi sub-acvatici reprezintă, probabil, singura şansă de a descoperi cauzele unuia dintre cele mai misterioase dezastre aeronautice, scrie site-ul Gizmodo.
New Zealand Herald notează că roboţii-submarin au găsit pe fundul Atlanticului indicii concludente, dar şi trupuri încă legate de scaunele aparatului Airbus A330.
Căutările echipelor de salvare din ultimul an şi jumătate nu s-au bucurat de mare succes: doar 50 dintre cadavre şi 3 la sută din resturile avionului au fost recuperate, iar indiciile referitoare la motivele dezastrului sunt insuficiente.
Cutiile negre nu au fost găsite încă
Guvernul francez a anunţat marţi că este încrezător că cele două cutii negre ale avionului Airbus vor fi găsite în curând. Asta după ce submarinele Remus, coordonate de o echipă de cercetători din Statele Unite, au găsit în luna martie părţi majore ale avionului, motoare şi bucăţi de fuzelaj, într-o singură zonă, sugerând că avionul s-a prăbuşit în ocean aproape intact. Operaţinuea de recuperare a epavei şi a cadavrelor va începe în aproximativ trei săptămâni.
Ministrul Francez al Transporturilor şi Mediului, Natalie Kosciusko, a declarat marţi că roboţii submarini Remus au găsit şi fotografiat „o mare parte” a epavei, în apropierea ultimei zone în care aparatul a fost zărit de radare, la circa 1.100 de kilometri nord-est de Brazilia.
Submarinele Remus sunt parte a unei ample operaţiuni de salvare, considerată cea mai sofisticată cercetare oceanică de acest gen din toate timpurile.
Înainte ca Remus 6000 să fie implicat în operaţiunile de căutare, cu puţin timp în urmă, alte trei încercări au eşuat. Informaţiile despre zbor colectate în Franţa au sugerat că avionul ar fi putut avea mai multe defecţiuni însă în momentul de faţă nu există decât presupuneri. Specialiştii şi autorităţile speră să alfe cât mai curând adevărul.
Remus, detectivul subacvatic
Cercetătorii de la Institutul Oceanografic Woods Hole (Massachusetts, SUA) au încercat să obţină cât mai multe detalii din studierea epavelor cu submarinele robotice Remus 6000. Eforturile lor au fost însă destinate eşecului. Deşi submarinele erau vârful tehnologiei, forma acestora le-a împiedicat să ajungă în zone mai greu accesibile.
O nouă expediţie a început pe 18 martie 2011, cu o variantă îmbunătăţită a sumbarinului, Remus 6000. Sistemul de sonare foloseşte unde sonore cu lungime de undă dublă faţă de varianta iniţială, ceea ce poate genera o imagine acustică de la 130 de metri deasupra fundului oceanic, faţă de 90 de metri înainte. Îmbunătăţirea este crucială, în condiţiile în care „podeaua” oceanului Atlantic este extrem de accidentată. Munca rămâne totuşi extrem de dificilă, specialiştii căutând acul în carul cu fân. Echipa cercetează o suprafaţă de 10.000 de kilometri pătraţi, căutând elementele cheie ale cazului, cele două cutii negre, care au dimensiunile unei cutii de pantofi. Cea mai importantă inovaţie este forma noului submarin: Remus 6000 arată ca o torpilă.
Programul de ghidare al submarinului a fost rescris astfel încât unghiul de scufundare să crească la 35 de grade, de la 15, pentru a putea scana şi abisurile ce au fost omise până acum. Astfel, spun specialiştii, riscul de coliziune este redus substanţial, iar aparatul poate identifica obiectele cu forme neobişnuite. Mai mult, se poate apropia suficient pentru a filma şi fotografia.
Cele trei submarine sunt folosite în schimburi, astfel încât lucrul să poată continua 24 de ore din 24.
Care este miza?
Peter Neenan, avocat al biroului Stewarts din Londra, cel care reprezintă familiile a 50 de victime. spune că găsirea cutiilor negre va ajuta familiile îndurerate să ceară compensaţii.
Acuzatorii susţin că echipamentul furnizat de mai multe companii, printre care Airbus şi Thales, a fost „defectuos şi periculos din unul sau mai multe puncte de vedere.” Thales produce tuburi pitot, cele care măsoară viteza avionului în raport cu aerul.
Indiciile biroului francez pentru siguranţa aviaţiei arată că gheaţa de pe aceste tuburi ar fi putut determina măsurători greşite ale vitezei. Astfel, computerele de zbor ar fi putut ceda sau dezorienta piloţii, ducând la pierderea altitudinii şi vitezei.
Nu este clar încă cine a greşit, dacă a greşit cineva.
Compania Airbus, cea care finanţează căutările, vrea şi ea să găsească cutiile negre: „Informaţiile nesigure de la tuburile pitot nu ar fi determinat accidentul, dar ar fi putut contribui”, a declarat purtătorul de cuvânt al companiei franceze, Justin Dubon.
Dacă acestea vor fi găsite, guvernul francez şi-a asumat costurile pentru recuperare. Totodată, ar putea finanţa şi recuperarea cadavrelor, în funcţie de starea acestora şi locul în care se află epava.
Despre Remus 6000
Robotul-minune a participat şi la studii referitoare la un alt dezastru din Atlantic: scufundarea Titanicului. Submarinul a cartografiat terenul din jurul epavei, găsind indicii aflate chiar şi la 600 de metri distanţă de aceasta.
REMUS este acronimul pentru Remote Environmental Monitoring Units (Unităţi de Monitorizare Ambientală controlate de la distanţă), . Cea mai evoluată variantă este cea a „torpilei” robotice, care navighează fără echipaj uman sau cabluri, pentru a cerceta vase aflate pe fundul mării.
Cum funcţionează
Mişcările planificate pentru Remus sunt introduse prin parametri încărcaţi în computerul de control, înainte de o misiune. După ce intră în apă, Remus foloseşte navigarea acustică pentru a sonda independent zona definită, în timp ce senzori din instrument măsoară şi înregistrează informaţia. Are trei motoare, fiecare cu propria unitate de control, care coordonează elicea şi două perechi de aripi folosite pentru cârmire şi scufundare. Sufletul fiecărui Remus este un computer ce funcţionează ca un laptop în miniatură.
Remus sondează terenul la o viteză de 3-5 noduri (5-10 kilometri), mai repede şi mai précis decât orice alt system similar.
