Doi astronomi – un american şi un german – au observat pentru prima dată în istoria monitorizării spaţiale felul misterios în care un asteroid s-a dezintegrat, iar descoperirea lor a fost descrisă pe larg într-un articol apărut joi în revista Astrophysical Journal Letters.
„Să vezi cum acel obiect se spărgea în bucăţi sub ochii noştri era cu adevărat surprinzător„, a declarat David Jewitt, profesor de astrofizică la Universitatea California din Los Angeles (UCLA), coordonatorul studiului. „A fost cu adevărat ceva bizar„, a adăugat Jessica Agarwal, astronom la Institutul Max Planck din Germania, coautoare a studiului.
Acel asteroid dezintegrat, care primise denumirea P/2013 R3, fusese detectat pentru prima dată pe 15 septembrie 2013 şi a fost descris în acel moment drept un obiect neobişnuit cu o apariţie neclară.
Monitorizările realizate 15 zile mai târziu cu telescopul Keck de pe muntele Mauna Kea din Hawaii au relevat trei obiecte care se deplasau împreună prin spaţiu, într-un nor de praf, cu un diametru apropiat de cel al Terrei.
Având o rezoluţie superioară, telescopul spaţial Hubble le-a permis cercetătorilor să remarce că existau de fapt 10 obiecte distincte, fiecare având în urma sa un fel de coadă, ca o cometă. Patru dintre cele mai mari fragmente aveau o rază de circa 200 de metri, ceea ce înseamnă că acele corpuri cereşti erau de două ori mai mari decât un stadion de fotbal.
Măsurătorile realizate de Hubble arată, totodată, că aceste fragmente se îndepărtează unele de altelele, încet, cu o viteză estimată la 1,5 kilometri pe oră.
Asteroidul a început să se dezintegreze la începutul anului trecut, însă ultimele imagini arată că noi bucăţi şi fragmente continuă să apară.
Este foarte improbabil ca această fragmentare a asteroidului să fi rezultat dintr-o coliziune cu un alt obiect ceresc, care ar fi fost instantanee şi violentă, explică astronomii.
Cercetătorii au îndepărtat şi teoria dezintegrării provocate de presiunea gheţii din interior care s-ar topi şi ar începe să se vaporizeze, întrucât asteroidul este prea rece şi prea îndepărtat de Soare – o distanţă de 480 milioane de kilometri, pe care a menţinut-o încă de la naşterea Sistemului Solar în urmă cu 5 miliarde de ani.
A rămas doar scenariul potrivit căruia acest asteroid se dezintegrează sub efectul subtil al razelor solare care, de-a lungul timpului, au generat o accelerare a vitezei sale de rotaţie, afirmă aceiaşi oameni de ştiinţă. Acel efect al forţei centrifuge a sfârşit prin a fractura structura internă fragilizată a asteroidului, ajutată probabil de numeroase coliziuni cu alte corpuri cereşti de-a lungul mileniilor.
Fragmentele de asteroid, de aproximativ 200.000 de tone fiecare, vor deveni o sursă abundentă de meteoriţi în viitor. Cei mai mulţi vor plonja în Soare, însă mici fragmente ar putea să devină meteori şi să cadă în atmosfera Terrei.
„Aceasta a fost cea mai recentă monitorizare a unui obiect ceresc bizar. Precedenta a fost aceea a unui asteroid cu şase cozi în octombrie 2013”, a dezvăluit Jessica Agarwal.
