Expert de top în cadrul unui gigant american din industria IT&C, Amalia Sterescu a devenit unul dintre cei mai buni consultanţi în domeniul outsourcingului din Europa.
Amalia Sterescu este considerată de mulţi drept un guru al outsourcingului. Ea a muncit vreme de opt ani în cdrul Connex, apoi, după cum relata presa occidentală a trecut la un gigant global, Oracle. Amalia Sterescu a condus centre de servicii suport din România, India şi China şi a dezvoltat o cifră de afaceri de două miliarde de dolari americani pe an.
Cât de interesantă mai este România ca destinaţie de outsourcing?
Amalia Sterescu: Vestea bună este că România se menţine ca o destinaţie stabilă pe harta outsourcingului mondial. Conform unui top făcut de o importantă companie de consultanţă, top care se referă la primele 100 de destinaţii din lume pentru outsourcing, România, prin Bucureşti, care este principala destinaţie de outsourcing, se menţine pe locul 44. Practic, este o poziţie stabilă, ţinând cont că în 2012 eram pe locul 43. Ar fi de menţionat şi de dorit să apărem în astfel de topuri şi cu celelalte destinaţii de outsourcing din România, cum ar fi Clujul, care are o comunitate puternică de outsourcing, şi cum ar fi Iaşiul, Braşovul sau Sibiul.
Cunoaşterea limbilor străine şi inventivitatea, atuurile românilor
Care ar fi atuurile informaticienilor români în competiţia globală cu cei din China, India sau Vietnam?
Amalia Sterescu: Există în România un grup de competenţe pe care celelate ţări nu le au. Şi anume competenţele de limbi străine. Eu am condus un astfel de centru de suport servicii, cu care am deservit, din România, 51 de ţări ale lumii. Deci, practic, interacţionam cu aceşti clienţi în 24 de limbi străine, ceea ce dă o mare unicitate României ca şi destinaţie de outsourcing, pentru că nicăieri în lume nu vei găsi profesionişti capabili să vorbească două, trei sau chiar patru limbi străine. Se spune – şi aceasta o spune cei care au lucrat atât cu specialiştii IT din India, cât şi din Filipine – se spune despre români că au un stil diferit, că sunt mai inventivi, că sunt mai creativi şi că le place să… inventeze şi să nu ia regula ca regulă, aşa cum poate că există tentaţia în India, de exemplu. Şi apoi este vorba de cultura noastră europeană. Fiind aşezaţi unde suntem aşezaţi geografic, suntem mult mai aproape de valorile europene, mult mai aproape de cultura clienţilor pe care i-am putea gestiona din România şi asta face ca business-ul să ajungă mai simplu în România, mai ales că există o anumită reticenţă din partea anumitor companii de a-şi transfera afacerile într-o cultură asiatică, de exemplu.
Care sunt minusurile României
Care sunt minusurile? Care sunt ameninţările cu care se confruntă România? Creşterea salariilor în această industrie atunci când o companie decide să îşi creeze sau nu un centru de outsourcing aici?
Amalia Sterescu: Pe harta outsourcingului mondial, sigur, atunci când se alege o destinaţie există o serie de criterii care contează eficienţa costurilor este unul dintre ele, nu negăm acest lucru. Sigur că în anii 2003 – 2005, România a fost o destinaţie de outsourcing de top în Europa. Practic, am văzut business-ul mutându-se din Irlanda, mutându-se din Polonia, din Cehia şi venind în România. Şi, iacătă, a trebuit să educăm piaţa din România în privinţa a ceea ce înseamnă outsourcing şi să cultivăm competenţe pentru specialiştii care lucrează în acest domeniu. A urmat apoi 2005 – 2008, o perioadă de efervescenţă pe piaţa de outsourcing din România, când au înflorit nu numai Bucureştiul, dar şi Clujul, Iaşiul, Sibiul, Braşovul ca destinaţii de outsourcing şi când, implicit, fiind oferta mare şi aşteptările candidaţilor au mai crescut. Şi a început un război al salariilor, ceea ce nu a fost neaparat în avantajul nostru. De această situaţie au profitat în special Praga şi Polonia, care în momentul 2008, când a început criza economică, confruntându-se cu o creştere a şomajului, şi-au mai scăzut pretenţiile salariale, ceea ce a făcut să se aprindă beculeţul verde şi iarăşi Polonia şi Cehia au devenit destinaţii dezirabile pe harta outsourcingului mondial. Acest lucru nu ne-a ajutat, pentru că am pierdut business, deci noi nu am mai fost atractivi din acest punct de vedere. Ca ameninţări, vorbim în primul rând de cele care vin din zona educaţiei, ne gândim la viitor, ne gândim că ceea ce avem acum este – să zicem – pe un trand stabil. Dar uitându-ne spre viitor, industria de outsourcing are nevoie de parteneriate cu Educaţia, are nevoi de introducerea în curricula de învăţământ a acelor competenţe necesare într-o astfel de industrie, care ţin de munca cu clientul prin telefon, care ţin de programare, care ţin de o serie de aptitudini din zona IT şi pe care dacă nu le cultivăm, nu le împrospătăm şi nu le adaptăm la cerinţele clienţilor din ziua de azi, vom pierde business. De aceea, marile companii, marii jucători din piaţa românească au început să iniţieze parteneriate cu o serie de unităţi de învăţământ, pentru a-şi construi pepinierele de resurse viitoare, necesare continuităţii business-ului. O altă ameninţare vine din lipsa parteneriatului dintr mediul de afaceri din outsourcing şi Guvern. Dacă în celelalte ţări care sunt vedete pe harta outsourcingului european. Polonia, Cehia, le dau ca exemple, pentru că acolo există o preocupare foarte mare din partea guvernelor şi a sectorului public de a susţine industria de outsourcing. Am văzut ambasadori mergând la evenimente de outsourcing şi promovându-şi oraşul sau ţara sau zona ca şi destinaţie de outsourcing, pentru că au asta în obiectivele lor de performanţă, ceea ce în acest moment lipseşte la noi. Lipseşte activitatea de lobby sau de advocacy a Guvernului a organelor abilitate să facă asta în favoarea României. Şi pe termen lung, acest lucru devine un minus, nemaimenţionând faptul că absenţa unui sprijin monetar din partea Guvernului este un alt minus: anumite reduceri de taxe, impozite sau acordarea unor subvenţii pentru clădiri pe care altor locuri din afara ţării le oferă.
O tentativă curajoasă
La Cluj există un cluster, care reuneşte companii care vor să treacă din etapa creării de software de tip outsourcing la crearea de soft cu drepturi de autor, cu valoare adăugată mare. Există competenţele necesare pentru a face acest pas?
Amalia Sterescu: Sunt oarecum familiarizată cu discuţiile din interiorul clusterului Cluj IT. Am participat la ultima lor întâlnire şi mi s-au părut foarte interesante punctele de vedere exprimate acolo. S-au exprimat îngrijorări legate de outsourcing ca strategie pe termen lung, existând o oarecare neîncredere în atractivitatea României pe termen lung şi atunci se simte o nevoie de schimbare a strategiei prin dezvoltarea acestor incubatoare care să le menţină şi să le ofere continuitate în afaceri în următorii ani. Probabil că sunt inspiraţi de poveşti de succes care se întâmplă mai mult în America sau prin piaţa asiatică, atunci când companii mici dezvoltă un software, care este cumpărat de o companie mare şi au succes. Eu spun că merită să încerce. A încerca este mai bine decât să stai pe loc şi să vezi ce se întâmplă.