Parcul Prater din Viena, unul dintre primele parcuri publice din Europa printr-un decret din 7 aprilie 1766 al împăratului Iosif al II-lea, împlineşte 250 de ani ca loc de relaxare, distracţii şi activităţi sportive, relatează EFE, citată de Agerpres.
Cu o suprafaţă de circa şase kilometri pătraţi, Wiener Prater (din latină, „pratum”, păşune) include o imensă zonă verde, un parc de distracţii, un planetariu şi instalaţii sportive, printre care o mare piscină şi stadionul Ernst Happel.
O expoziţie intitulată „In den Prater! Wiener Vergnügungen seit 1766” („La Prater! Agrement vienez din 1766”), care poate fi vizitată la Wien Museum Karlsplatz, face o incursiune în istoria Praterului prin intermediul unor stampe de epocă, afişe ale spectacolelor şi obiecte ale parcului care, la rândul lor, reflectă istoria Austriei.
În secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea, Praterul a devenit un spaţiu democratizator, având în vedere că „nu erau multe locuri în Viena în care să se fi putut vedea un amestec de persoane de diferite clase sociale”, a declarat, pentru EFE, Ursula Storch, curator al expoziţiei.
La mijlocul secolului al XIX-lea, avea nouă carusele, trei teatre de marionete, numeroase localuri pentru vin şi bere.
Erau trei cafenele unde mergeau persoane de diferite clase sociale pentru a bea cafea şi pentru a se bucura de spectacole şi muzică. „Diferenţele dintre clasele sociale nu erau importante în Prater. Acolo era mai multă libertate”, explică Peter Stuiber, responsabil de presă al expoziţiei.
Parcul de atracţii, „Wurstelprater”, primeşte anual peste patru milioane de vizitatori.
„Mai există şapte întreprinderi familiale care insistă să menţină esenţa tradiţională a parcului de atracţii. Pentru ele, este mai mult o identificare personală decât o muncă. Acest lucru marchează diferenţa dintre Prater şi alte parcuri de distracţii din Europa”, subliniază Ursula Storch.
Marea Roată, „Riesenrad”, a fost construită în 1897, pentru a celebra Jubileul împăratului Franz Iosef I.
Imaginea sa a devenit una dintre cele mai cunoscute din filmul The Third Man (1949), în regia lui Carol Reed, cu Orson Welles.
„Faptul că roata a supravieţuit celui de-al Doilea Război Mondial a transformat-o într-un simbol pentru Viena”, relatează Ursula Storch.
În prezent, este una dintre construcţiile care atrag cei mai mulţi turişti şi care oferă, pe lângă posibilitatea de a vedea Viena de la înălţime, ocazia de a lua cina în cabinele sale sau chiar de a le închiria pentru petreceri.
În primul secol de la deschiderea sa, Praterul a fost scena unor spectacole de focuri de artificii ori expoziţii de animale exotice.
Primele filme care au fost văzute în Austria au fost proiectate într-un pavilion din Prater.
Pentru vienezii de la începutul secolului al XIX-lea, Praterul însemna şi iluzia de a fi într-un oraş din străinătate.
Deschisă în 180l, „Panorama”, una dintre primele atracţii, îi transporta pe vizitatori la Praga, Paris sau Londra prin intermediul unei picturi panoramice uriaşe unde se puteau vedea monumente emblematice, ca şi cum spectatorii s-ar fi aflat într-un mirador la mare înălţime.
Altă celebră atracţie a sa este „Veneţia la Viena” („Venedig in Wien”), parc tematic care recreează oraşul italian cu canale şi gondole.
„Prater a fost centrul de călătorii imaginare din Viena şi un loc unde se puteau învăţa multe despre lume”, estimează Ursula Storch.
A găzduit marea Expoziţie Universală din 1873, pentru care s-au construit peste 100 de pavilioane şi clădiri.
În timpul crizei mondiale, „oamenii nu aveau bani pentru a merge în parcul de distracţii ca înainte. Praterul şi-a pierdut importanţa”, comentează Storch.
După al Doilea Război Mondial şi criza de după război, Praterul a devenit ceea ce este astăzi, unul dintre plămânii verzi şi sociali ai capitalei austriece.
Pentru a marca cei 250 de ani ai Wiener Prater, la 9 aprilie va avea loc o mare paradă cu peste o sută de trăsuri, motociclete şi maşini de epocă.
