Multe dintre persoanele infectate cu virusul hepatic C nu ştiu că au contractat boala, deoarece nu au simptome specifice.
Maria a fost diagnosticată cu virusul hepatitei C în anul 1997. Ea s-a infectat probabil cu mai bine de zece ani înainte, când a primit o transfuzie sanguină. După descoperirea infecţiei, au mai trecut alţi 13 ani până a beneficiat de terapie, din cauza barierelor puse de Ministerul Sănătăţii şi a autorităţilor în general.
„Am început tratamentul abia în anul 2010. După 48 de săptămâni, rezultatul a fost pozitiv: viremie nedetectabilă. Însă după următoarele 6 săptămâni viremia a crescut de peste 20 de ori faţă de valoarea iniţială. Aceste complicaţii mi-au afectat foarte mult viaţa pentru că mi-au redus capacitatea de muncă şi de relaţionare socială, iar costurile zilnice de tratament au ajuns la niveluri insuportabile pentru mine”, povesteşte Maria.
Dacă diagnosticarea ar fi fost precoce şi tratamentul ar fi fost acordat la timp, probabilitatea de recădere a Mariei ar fi fost mai mică şi ea ar fi putut evita complicaţiile. Hepatita C este principala cauză a cancerului hepatic şi poate conduce la necesitatea transplantului hepatic, o intervenţie extrem de serioasă, costisitoare şi care nu garantează salvarea vieţii.
„Deşi în cele mai multe dintre cazuri statul român este responsabil pentru răspândirea în masă a infecţiei cu virusul hepatic C, autorităţile din România nu acordă importanţa cuvenită diagnosticării precoce şi accesului facil la terapie al pacienţilor. Chiar dacă în ultimii ani s-au făcut unele eforturi în acest sens, cei mai mulţi dintre pacienţii din România încă nu au acces la proceduri inovative de diagnosticare precoce şi terapie, care să scadă riscurile de apariţie a complicaţiilor şi să eficientizeze întregul proces de asistenţă medicală. Costurile sociale şi suferinţa umană ar fi cu mult mai mici dacă am prioritiza utilizarea mijloacelor de diag-nosticare precoce şi mijloacele terapeutice inovative şi eficiente. Este de neînţeles nepăsarea autorităţilor la această problemă naţională!”, spune Vasile Barbu, preşedintele Asociaţiei pentru Protecţia Pacienţilor.
Multe femei s-au infectat în spitale în perioada comunistă
La fel ca Maria, multe femei din România au fost infectate înainte de 1989 cu virusul hepatic C chiar în spitale, prin transfuzii de sânge sau prin tratamente injectabile efectuate cu seringi de sticlă la care nu se schimbau nici măcar acele. Riscul infecţiilor în rândul femeilor a fost mai mare decât în rândul bărbaţilor din cauza avorturile ilegale efectuate în perioada comunistă.
Majoritatea persoanelor infectate cu virusul hepatic C nu cunosc momentul sau modul în care au contactat boala, deoarece hepatita C nu are simptome specifice. Spre deosebire de alte forme de hepatită virală, icterul – îngălbenirea pielii şi a ochilor, cauzată de excesul de bilirubină din sânge şi ţesuturi – poate iniţial să nu apară, până când persoana dezvoltă ciroză sau fibroză hepatică. Când simptomele apar totuşi, acestea pot fi uşoare şi pot include oboseală, dureri de stomac şi urticarie. Din cauza faptului că adesea infectarea cu virusul hepatic C nu prezintă simptome, multe persoane nu au ştiut că au contractat boala şi i-au infectat şi pe alţii.
Discriminarea, la fel de gravă ca şi boala
„Hepatita C se transmite în general de la o persoană la alta prin expunerea directă la sânge sau produse din sânge, ace sau alte obiecte ascuţite infectate. În cazul hepatitei C, pot apărea riscuri şi în cazul unor evenimente obişnuite, precum sângerări nazale sau menstruale şi din cauza unor tăieturi. Obiectele de igienă personală, de exemplu periuţe de dinţi, aparate de ras sau instrumente pentru manichiură, care vin în contact cu sângele unei persoane infectate pot deveni, de asemenea, un mijloc de transmitere a virusului”, spune dr. Adrian Moţoc, medic primar specializat în tratamentul bolnavilor cu hepatită, de la Spitalul „Victor Babeş”, din Bucureşti. „Hepatita C nu se transmite prin contact interpersonal normal. Nu vă puteţi îmbolnăvi de hepatită îmbrăţişând pe cineva. Hepatita C nu se transmite prin strănut, tuse, atingerea mâinilor sau folosirea în comun a hranei sau tacâmurilor. Nu se transmite prin apă, dacă beţi dintr-o fântână sau înotaţi în aceeaşi piscină cu cineva infectat”, explică dr. Adrian Moţoc. Cu toate acestea, multe dintre persoanele cu hepatită C sunt discriminate, astfel încât boala le afectează nu numai starea de sănătate, ci şi viaţa socială şi profesională.
