In Romania, multe din statiunile balneare se afla intr-o stare avansata de degradare. Acest tezaur national a fost macinat de indiferenta si interese personale ale unor asa-zisi investitori. Astfel, hotelurile si bazele de tratament au intrat in posesia acestora, oferta turistica nefiind la standarde europene. S-a creat o ruptura intre posesorii bazelor de tratament si personalul medico-balnear.
Sustinerea statiunii balneare
„Evenimentele politice si economice ale ultimilor 17 ani, atat la nivel european, cat si national, au determinat multiple modificari de atitudine si de interes economic fata de practica medicala in zona balneara. Diversele evenimente din tari cu experienta medico-balneara (Franta, Germania, Italia) au modificat pentru o perioada sustinerea intr-o zona de importanta nationala a ofertei medico-balneare, dar in prezent aceasta atitudine analizata atat la Congresul Mondial de Termalism (Italia 2005), cat si la Congresul International de Balneoclimatologie (Turcia 2006) s-a schimbat. Se cauta modalitati legislative si financiare de sustinere in continuare a retelei balneare, notandu-se multitudinea de aspecte pozitive care tin atat de intretinerea starii de sanatate sau programele terapeutice in statiunile balneare, cat si de dezvoltarea zonala sau regionala, prin implicarea tuturor factorilor administrativi, de tip ecologic, turistic etc.”, a declarat prof. dr. Adriana Nica, sef Clinica Universitara de Recuperare Medicala, Institutul National de Recuperare, Medicina Fizica si Balneoclimatologie. Daca luam exemplul Turciei, in ultimii 15-20 de ani s-au facut eforturi sustinute de dezvoltare a zonelor cu potential balnear, de promovare a imaginii si a ofertei de turism balnear, de valorificare a experientei medico-balneare.
Medicii, marginalizati
Daca pana in 1989 cele doua sectoare profesionale isi realizau circuitul financiar din zona bugetara, dupa 1989 diferenta de orientare profesionala, de filozofie a evenimentelor, de responsabilitate si de atitudine fata de perioada pe care natiunea romana a traversat-o si-a pus amprenta asupra deciziei unor „intreprinzatori curajosi”. „Acestia au investit in zona comuna de turism si oferta medico-balneara, dar s-au produs doua siruri de evenimente care au contribuit la degradarea statiunii balneare. Medicii si personalul din circuitele medico-balneare au devenit progresiv marginalizati. Concomitent, cladirile, incluzand si bazele de tratament balnear, s-au degradat. Echipamentele si aparatura specifica programelor terapeutice s-au degradat fizic si moral. Circuitele si amenajarile tehnice specifice din serviciile balneare (cazi, conducte, bai speciale, dispozitive pentru proceduri de hidroterapie) s-au uzat. Oferta de turism din statiunile balneare nu s-a ridicat la normele si standardele europene decat in cateva locatii, iar aspectele profesionale, intre posesorii bazelor de tratament si grupul de lucru medico-balnear, au evoluat intr-o maniera particulara nu tocmai de dorit, situatii in care numarul specialistilor din statiunile balneare a scazut motivat”, a subliniat prof. dr. Adriana Nica.
Fosta „perla” s-a facut praf
Potrivit profesorului universitar, unii intreprinzatori si-au dat seama de situatia nou-creata si de consecintele acestei relatii fortate si au revenit asupra aspectelor de respect profesional si de competenta. De exemplu, din structura Patronatului de Turism si a unor investitori particulari putem semnala evolutia extrem de pozitiva a statiunilor Olanesti, Caciulata, partial Govora, Bazna, Sovata, Calacea etc. Ca exemple negative putem semnala situatia din statiunea Herculane, una din fostele perle ale retelei balneare romanesti; in prezent bazele de tratament care apartin de peste 10 ani unuia dintre investitori sunt intr-o stare progresiva de degradare. „Sigur, o locatie medico-balneara se intretine cu mare cheltuiala, dar profitul pe termen mediu si lung dupa modelul actual de investitii, modernizare si utilizare al statiunilor balneare din tarile invecinate, Bulgaria si Ungaria, ar trebui sa ne puna pe ganduri”, a spus seful Clinicii Universitare de Recuperare Medicala.
Cura de ape minerale
„Apele minerale terapeutice sunt utilizate in functie de gradul de mineralizare, de factorul termic si de actiunea terapeutica. Ele sunt structurate in mai multe grupe fizico-chimice si terapeutice. Exista o mare varietate de tehnici si metodologii de aplicare: cura interna (cura de baut, injectii cu apa minerala, aerosoli); cura externa (baie la cada individuala sau in bazin, dus, dus-masaj, aplicatii generale sau locale etc.). Cele doua forme de administrare care fac obiectul hidroterapiei cu ape minerale terapeutice pot fi indicate separat sau asociate, la recomandarea medicului specialist de recuperare-balneofizioterapie, putand fi completate cu programe de hidrokinetoterapie pentru recuperare locomotorie”, a spus prof. dr. Adriana Nica.
Tratamente contra reumatismului
Potrivit prof. dr Adriana Nica, cura interna indicata pentru bolile renale sau digestive isi pastreaza valoarea terapeutica, asociind sau nu terapia medicamentoasa. Aplicarea crenoterapiei (cura interna cu ape minerale terapeutice) este realizata in urma unui bilant clinico-biologic si functional si este prescrisa de specialist care indica si cantitatea, ritmul, progresivitatea si urmareste evolutia pacientului. „Cura externa consta in imersia in baia cu apa minerala terapeutica, efectul realizandu-se initial prin intermediul pielii. Exista si metodologii speciale de indicatie terapeutica cum ar fi: in afectiunile respiratorii – aerosoli, pulverizatii, gargarism; in gastroenterologie (cura interna de baut; in ginecologie – irigatii vaginale; in dermatologie – dusul filiform, pulverizatii. Cele mai frecvente indicatii sunt in cazul afectiunilor reumatismale fie de tip degenerativ sau cronic inflamator, in tratarea multiplelor sechele posttraumatice la nivelul aparatului locomotor si a unor afectiuni neurologice de tip central sau periferic. Potentialii pacienti beneficiari ai curei balneare trebuie sa fie investigati clinic, functional si biologic (triaj balnear) pentru a stabili daca este oportuna trimiterea in statiunea balneara, a mai spus prof. dr. Adriana Nica. Aceasta avertizeaza ca tipul de cura si factorii indicati in contextul unui program medical balnear este stabilit de medicii specialisti in baza de tratament. In perioada tratamentului se va aprecia si urmari „criza balneara”, care reprezinta totalitatea reactiilor organismului de tip nespecific pe care acesta le dezvolta sub actiunea factorilor balneari.
Conflict latent
In Romania, reteaua balneara care a inflorit progresiv din 1960-1982 trece, ca multe lucruri de valoare, printr-o perioada extrem de critica. „Astfel, hotelurile si bazele de tratament au ajuns in posesia unor diferiti apartinatori, mai mult sau mai putin cunoscatori in ale balneologiei, dar sigur cunoscatori in afaceri pe termen scurt. In aceasta situatie nu s-a tinut cont nici de reala valoare in timp, nici de zona medicala, turistica, ecologica, istorica si arhitecturala pe care o reprezinta cate o parte din reteaua balneara. Aceasta criza a avut germenele in conflictul latent dintre turism si sectorul medical balnear”, a mai spus prof. dr. Adriana Nica.
Factorii naturali terapeutici
Pe scena medicala terapeutica romaneasca, cura balneara reprezinta mai mult decat „o pilula” pentru sanatate, atat pentru profilaxie, cat si terapie. Prof. dr. Adriana Nica a subliniat ca intre factorii naturali terapeutici sunt enumerate urmatoarele categorii: complexul climatic, diferit prin variatiile de temperatura, presiune atmosferica, umiditate, vant, puritatea aerului etc. reprezinta sectorul de climatoterapie; apele minerale terapeutice care cuprind diferite categorii (determinanta terapeutica a acestora este realizata de caracteristicile fizico-chimice si termice, care ii confera anumite proprietati terapeutice, influentand in mod favorabil starea de sanatate; in acelasi timp trebuie precizat ca utilizarea lor se inscrie intr-un registru de indicatii-contraindicatii si limite de utilizare care reprezinta sectorul de hidroterapie balneara); namoluri terapeutice – peloidoterapie; gaze naturale terapeutice si emanatii terapeutice de dioxid de carbon (mofeta) si hidrogen sulfurat (solfatare); alte categorii de oferte balneare specifice, de tip terapie in grote si saline (speleoterapie), talasoterapia etc. Apele minerale terapeutice au mineralizare dependenta de sursa subterana si de calitatile straturilor geologice traversate.
