Robert se obişnuise ca lumea să-i observe mereu aluniţele de pe corp şi le spunea tuturor că le are din naştere şi că seamănă cu tatăl său. „Cam multe aluniţe ai!”, i-a spus într-un final şi un medic la care se dusese pentru o altă problemă de sănătate. Peste câteva zile, s-a întors în cabinetul dermatologului pentru o consultaţie şi a aflat că una dintre aluniţe trebuie scoasă. „Robert avea mai multe aluniţe atipice. Una dintre ele mi-a atras atenţia, iar el mi-a spus că în ultimul timp se mărise, că-şi schimbase culoarea şi că se lovise de mai multe ori în zona respectivă”, spune Laurenţiu Vlădău, medic dermatolog la Spitalul Colentina din Bucureşti, specialistul care l-a consultat pe Robert.
„Am simţit că se scurge totul din mine”
Înainte de a scoate o aluniţă atipică, medicii o analizează la microscop, tehnica fiind denumită dermatoscopie. Aceasta le permite specialiştilor să vadă pigmentul din zona respectivă şi să decidă dacă este sau nu nevoie să scoată aluniţa pentru a pune un diagnostic clar. Excizia se face sub anestezie locală şi durează aproximativ o oră. „Se excizează aluniţa până la muşchi şi o zonă din jurul ei de 0,5 cm şi se duc la laboratorul de histopatologie. Acolo se deshidratează, se prelucrează în parafină, se taie în bucăţi foarte mici care se pun pe o lamă de examinare. După ce se colorează cu substanţa specială, lama este examinată la microscop, se analizează celulă cu celulă şi se pune un diagnostic cu certitudine”, explică Laurenţiu Vlădău. Rezultatele se pot afla în aproximativ trei săptămâni. Tot atât a avut de aşteptat şi Robert, timp în care nu s-a îngrijorat deloc. Când a aflat că are melanom în stadiul 1, i-a fugit pământul de sub picioare. „Am simţit că se scurge totul din mine”, îşi aminteşte el.
Ajuns la oncologie, la Spitalul Fundeni, a aflat că în două zile începe tratamentul cu citostatice. „A fost al doilea moment de panică maximă”, spune Robert, care a făcut citostatice timp de şase luni. După prima şedinţă a stat o săptămână în concediu medical, pentru că se simţea foarte slăbit. S-a întors la serviciu, pentru că se ştia o persoană dinamică, dar a renunţat din nou, pentru că era foarte obosit, avea ameţeli, stări de vomă şi greaţă. Poftă de mâncare avea şi s-a îngrăşat cu 12 kg. Spre sfârşitul tratamentului, medicul oncolog i-a spus că ar fi bine să facă încă şase luni tratament cu interferon pentru creşterea imunităţii. „În prima seară de interferon, am avut frisoane atât de puternice, încât se mişca patul. Deliram. M-am liniştit abia peste trei ore, dar la scurt timp m-a luat o durere de cap de simţeam că mi se inflamase creierul şi că-mi iese prin toate orificiile”, povesteşte Robert. Următoarele doze au fost mult mai uşor de suportat şi şi le administra singur chiar şi când mergea la pescuit în Deltă sau la petreceri.
Melanomul este cel mai agresiv tip de cancer. „Boala evoluează foarte repede, uneori în câteva luni, şi se răspândeşte în ganglioni, plămâni, ficat sau creier. Rata de supravieţuire la cei cu melanom în primul stadiu este de peste 90%, chiar şi fără chimioterapie. Cei mai mulţi vin la spital în stadiile 3-4″, afirmă Irinel Nedelcu, medic dermatolog la Spitalul Colentina.
Merge mai rar la mare
Robert vine la control medical o dată la trei luni, ca să-şi ţină sub observaţie aluniţele. În urmă cu două săptămâni i s-au mai extirpat două aluniţe atipice, dar medicul lui este optimist şi spune că riscul de melanom este minim. Viaţa lui Robert este normală. Singura schimbare e că nu mai merge atât de des la mare, deşi înainte de a se îmbolnăvi îi plăcea foarte mult. „Am fost anul trecut şi am stat numai la umbră, cu cămaşa de in pe mine. Mă dădeam cu creme de protecţie tot timpul, înainte de a face o baie şi după ce ieşeam din apă”, spune tânărul.
Mergeţi la control o dată pe an!
Persoanele predispuse la melanom sunt cele cu pielea şi ochii deschişi la culoare. „Expunerea prelungită la soare, prezenţa a 10-20 aluniţe pe corp şi istoricul în familie sunt factori de risc”, afirmă medicul Irinel Nedelcu. Cei care au aluniţe normale ar fi bine să meargă la control medical o dată pe an sau la doi ani, pentru a vedea dacă au apărut modificări.
