Un bărbat de 40 de ani a rămas fără degetele de la un picior după ce a fost diagnosticat cu o boală care-i afectează pe fumătorii tineri şi care constă în înfundarea vaselor de sânge.
Gabriel e internat de o lună la Spitalul Sf. Ioan din Bucureşti şi a fost operat în urmă cu o săptămână. Şocul pe care l-a avut când a aflat că va rămâne fără degetele de la piciorul drept l-a aruncat în depresie. „Nu-mi venea să cred. Am sperat că poate în urma tratamentului, boala se va retrage şi voi rămâne cu degetele întregi. Apoi mi-am zis că sunt tânăr, am familie şi un copil de crescut şi că trebuie să am putere să merg înainte. Mai am şi speranţa că piciorul mi se va vindeca”, spune cu lacrimi în ochi bărbatul de 40 de ani.
Gabriel a fumat timp de 20 ani. Primele semne ale bolii au apărut acum un an şi jumătate: îl dureau gleznele şi talpa când mergea mai mult pe jos. Şi-a zis că e ceva normal după mai mult efort. Iarna trecută, în decembrie, i-a apărut o fisură la degetul mic de la piciorul drept, pe care a încercat să o trateze cu cremă de muşeţel, crezând că e o ciupercă. Văzând că nu-i trece şi că dege-tele începuseră să se înro-şească, s-a dus la un medic dermatolog. Acesta i-a dat două creme, dar fără efect. Pentru că avea ustu-rimi, iar laba piciorului i se înro-şise, a mers la un alt dermatolog care i-a recomandat alt trata-ment cu creme şi antibiotice.
Cangrenă tratată cu creme
Al treilea medic la care a fost i-a spus să-şi ungă talpa cu altă cremă şi o soluţie. „Degetele au început să se înroşească, unele se şi înnegriseră şi mă dureau foarte tare. Am mers la un spital de urgenţă, am făcut ecografie Doppler şi tratament vascular şi mi-au spus că am artera de la picior înfundată şi să nu mai fumez”, povesteşte Gabriel.
Ajuns la Spitalul „Sf. Ioan” din Bucureşti, Gabriel a făcut o arteriografie şi a început un tratament cu perfuzii pentru a vedea dacă nu se poate evita operaţia. „Venisem prea târziu”, spune el. Mai întâi i-au fost amputate trei degete, apoi celelalte două. „Starea piciorului e la graniţă acum. Nu putem spune încă dacă în timp va trebui să-i amputăm piciorul sau dacă va scăpa doar cu asta”, se arată rezervat Mazen Elfarra, medic specialist chirurgie vasculară la Spitalul „Sf. Ioan”, cel care l-a operat pe Gabriel. Nici piciorul stâng nu e sănătos, dar are cir-culaţia colaterală bună. „Acum nu simte nimic la stângul din cauza piciorului drept. După ce i se va vindeca dreptul, va începe să simtă disconfortul şi la celă-lalt, dar e devreme să spun dacă va fi nevoie de operaţie”, spune medicul.
Simptome: crampe musculare în timpul mersului
Boala cu care a fost diagnosticat Gabriel apare cel mai frecvent la bărbaţii tineri, sub 40 de ani, fumători. Trombangeita obliterantă, cunoscută şi ca boala Buerger, debutează prin crampe în timpul mersului la nivelul muşchiului gambei. Pe măsură ce afecţiunea evoluează, bolnavul se vede nevoit să meargă tot mai puţin pe jos din cauza înţepăturilor la nivelul degetelor, atât în timpul mersului, cât şi în repaus. De asemenea, apar cangrene la unul sau mai multe degete. „Primul pas al tratamentului este oprirea fumatului, pentru că e primul factor care favorizează evoluţia bolii. Din cauza tutunului, peretele interior al vaselor se îngroaşă şi se inflamează, boala agravându-se. Pacientul trebuie să meargă zilnic 2-3 kilometri pe răcoare, pentru că dacă e cald, transpiră, se deshidratează şi accelerează boala”, explică medicul Mazen Elfarra. Bolnavii trebuie să mai consume zilnic doi litri de apă, pentru că altfel sângele se îngroaşă şi favorizează tromboza.
Toate aceste măsuri se asociază cu un tratament medicamentos compus din antiagregante, vasodilatatoare, care trebuie urmat toată viaţa, şi alprostadil, un produs care dezvoltă circulaţia colaterală şi inhibă inflamaţiile la nivelul vaselor de sânge şi care trebuie luat timp de 7-30 de zile, în funcţie de stadiul bolii. Apoi, pacienţii trebuie să vină constant la control. „După tratament, cei mai mulţi pacienţi se simt bine şi nu mai ţin cont de recomandarea medicului de a nu mai fuma. Îşi văd de viaţă, fumează, beau alcool şi se întorc cu boala agravată sau se lovesc la picior şi, pentru că ţesuturile nu sunt bine oxigenate, vin înapoi cu cangrenă”, spune Elfarra.
Fumător, la 29 de ani, fără un picior
Cei care vin la medic în ultimul stadiu al bolii, cu cangrenă la picior, au nevoie şi de tratament chirurgical. Intervenţia constă în desfiinţarea unui nerv care traversează abdomenul şi care dă comandă vasului de sânge să se strângă şi în îndepărtarea infecţiei. Prin desfiinţarea lui, vasul se dilată şi permite pătrunderea unei cantităţi de sânge care creşte temperatura la nivelul piciorului şi care permite vindecarea rănii. „Cei cu predispoziţie la această boala nu scapă de ea, dar dacă nu fumează, ea apare mai târziu. Cel mai tânăr pacient căruia i-am amputat piciorul avea 29 de ani şi fuma de la 14 ani”, spune medicul care operează anual în jur de 40 de bolnavi cu această afecţiune. Acesta este de părere că bolnavilor li se pune târziu un diagnostic corect pentru că încearcă mai întâi să se trateze singuri acasă, dar şi pentru că unii medici de familie sau dermatologi nu recunosc semnele bolii şi-i tratează greşit pe pacienţi. „Ei nu trebuie să ştie să trateze trombangeita obliterantă, ci să facă diferenţa între ea şi alte boli şi să trimită pacientul din start unde trebuie. Dacă Gabriel s-ar fi tratat cum trebuie de când i-a apărut prima leziune, poate că nu s-ar mai fi ajuns la amputarea degetelor”, spune chirurgul.
Tutun de pus la suflet
Bolnavilor nu le vine uşor să se lase de fumat nici când sunt ameninţaţi cu amputarea picioarelor. „Când am aflat că sunt bolnav şi că trebuie să renunţ şi la fumat, mai rău mi-a fost. Mi-am spus «după ce că am durerile astea, nici o ţigară nu pot să fumez». Şi acum simt nevoia să fumez, dar de o lună n-am mai aprins nici o ţigară”, mărturiseşte cu sinceritate Gabriel. Mai spune că nu crede că a ajuns în situaţia asta din cauza fumatului, dar că dacă ar fi ştiut prin ce urma să treacă, ar fi renunţat demult la el. „De băut n-am băut şi când vezi că nu faci nici aia, nici aia, îţi zici că măcar o ţigară să tragi. Le recomand însă fumătorilor să încerce să se lase de fumat, deşi e greu. Nu poţi renunţa uşor la ţigări, pentru că viaţa îţi oferă multe probleme şi simţi nevoia să te linişteşti cumva”, spune bărbatul.
Ţigara, ultima plăcere?
Bolnavii care continuă să fumeze deşi ştiu că din cauza asta riscă să-şi piardă viaţa sau să rămână invalizi nu reuşesc să-şi găsească, de fapt, o altă sursă de plăcere suficient de puternică. Nicotina favorizează eliberarea unei cantităţi mari de dopamină fără efort din partea fu-mătorului. „Când ai o boală invalidantă, e greu să găseşti o altă sursă de plăcere, deşi fumatul accentuează durerile resimţite de pacienţii cu boala Buerger, deoarece nicotina strânge vasele de sânge. Pe de altă parte, dacă bolnavului îi va fi amputată laba piciorului sau piciorul până la gambă, îi va fi şi mai greu să găsească o sursă de plăcere. Pacienţilor le lipsesc informaţiile şi nu au cum să intuiască legătura dintre fumat şi boala de la picior”, explică Magdalena Ciobanu, coordonatorul Centrului pentru Renunţarea la Fumat din cadrul Institutului „Ma-rius Nasta” din Bucureşti. La cei care continuă să fumeze apare totodată negarea efectelor negative ale tutu-nului, reacţie firească atunci când nu vrem să facem o schimbare.
Greu să se lase de fumat nu le este doar celor care suferă de boala Buerger. „Sunt bolnavi cu insuficienţă respiratorie cu concentrator de oxigen care nu pot face eforturile cotidiene. Scot aparatul de la nas, se târăsc până afară, trag trei fumuri, apoi îi recuperează familia şi-i pun concentratorul la loc. Unii fac şi glume de tipul «Şi ce dacă fumez? Abia mor mai repede»”, spune Magdalena Ciobanu. Psihologii îi pot ajuta pe bolnavi să-şi schimbe sau să-şi îmbunătăţească percepţia asupra altor surse de plăcere.
