Unul dintre cele mai iubite şi mai aşteptate personaje din această perioadă este nemuritorul Moş Crăciun. Copiii din întreagă lumea aşteaptă cu nerăbdare noaptea Ajunului în care Moşul va veni cu sania să cu reni şi le va aduce cadoul dorit. Păpuşi, maşinuţe, jocuri, de toate are Moşul în tolba să magică. Căruntul bătrânel parcă are o putere supranaturală: poţi să smulgi zâmbetul unui copil doar dacă îi spui numele magic – Moş Crăciun, urmat, bineînţeles, de un alt cuvânt care a devenit aproape un sinonim – cadouri.
În copilărie, nimeni nu se gândea la adevăratul motiv de sărbătoare din această perioadă – Naşterea Mântuitorului – pentru că atunci gândurile noastre de copii erau acaparate de un lucru mult mai important: vizită unui Moş darnic.
Atunci Moş Crăciun era real, el trăia undeva la Polul Nord unde avea o fabrică de jucării şi era înconjurat de o armată de spiriduşi, care îl ajutau să îndeplinească dorinţele copiilor care au fost cuminţi. Acum rolurile s-au schimbat şi noi am devenit Moş Crăciun pentru copii noştri.
Tot mai mulţi părinţii se întreabă dacă este bine să îţi minţi copiii şi să îi încurajezi să creadă în Moş Crăciun. Unii preferă să le spună adevărul celor mici încă de la început, pentru a-i scuti de inevitabilă dezamăgire de după câţiva ani. Dar oare este mai bine să spui adevărul şi să le răpeşti copiilor tăi acele moment magice?
Într-un final totul se rezumă la ţine, la părinţi, ei sunt adevăraţii „moşi” şi decizia le aparţine. Totuşi, mai rămâne o întrebare: până la ce vârstă ar trebui ca cei mici să creadă în Moş Crăciun?
Elena de la „Etnic” şi Wilmark au răspuns la această întrebare pentru romanialibera.ro.
Elena, membră a formaţiei etno „Etnic”, un proiect al casei de management RBA:
„Eu cred în ideea de a păstra tradiţia cu obiceiurile şi simbolurile specifice, iar Moş Crăciun este un simbol al Crăciunului pe care am să-l susţin până la bătrâneţe şi în care este bine să crezi la orice vârstă. Chiar i-am trimis o scrisoare în care i-am transmis să-şi pregătească desagă cu daruri pentru ca am să-l aştept cu poezii, cântece şi bucate alese pregătite de mine.
În clasa a II-a parcă am aflat că Moşul nu e chiar moş. Eram pe derdeluş cu mai mulţi copii, care mai mari, care mai mici şi vorbind despre Moş Crăciun, la un moment dat, unul dintre ei a zis că părinţii sunt adevăratul moş. Bineînţeles că nu am crezut până când i-am prins.
Îmi voi încuraja copii să creadă în Moş Crăciun, prezentându-le acest personaj cât vor fi mici prin povestioare, iar pe măsură ce cresc, prin prisma tradiţiilor şi simbolurilor specifice sărbătorilor de iarnă.”
Wilmark, fondatorul Academiei de Dansuri Latino – Americane, om de televiziune şi actor:
„În America Latină creştem cu ideea că răsplata pentru faptele bune când suntem copii o face Iisus prin naşterea sa. E o perioadă importantă, magică şi desigur, copii sunt cei care se bucură cel mai mult, pentru că primesc cadouri. Că oricărui «copil» cuminte, şi mie îmi place să primesc cadouri, de la Moş Crăciun, în care cred.
Am crezut în existenţa lui Moş Crăciun când eram foarte mic, dar, de fapt, nu am încetat niciodată să cred că în noaptea magică a Crăciunului, acest bătrânel mărinimos face cadouri tuturor celor care au fost cuminţi. Cred că este important să credem pentru că este important să avem nişte repere spirituale până ajungem la o vârstă în care să înţelegem lumea. Îndrăznesc să cred că până la urmă şi ateii au credinţa…
Eu am deja un copil, care ştie că Moş Crăciun există. Până la urmă cred că cel mai important lucru este simbolul pe care Moşul îl reprezintă şi mai puţin cine este în spatele lui.”
Părerea specialistului
Alison Gopnik, profesor de psihologie la Universitatea Berkeley din California, citată de ziarul american The New York Times, crede că deşi adolescenţii ştiu cine pune cadourile sub brad, continuă să creadă în Moş Crăciun pentru că le place să se joace în continuare.
„În ciuda a ceea ce ştim, chiar şi cel mai mic copil poate să distingă între imaginaţie şi realitate. Copii par confuzi în acest domeniu doar pentru că sunt nişte fiinţe emoţionale şi pline de viaţă. Dar psihologii au descoperit că cei mici ştiu că imaginaţia este diferită faţă de realitate – că nu poţi să scrii cu un stilou imaginar sau să mănânci un sandviş visat şi că nimeni nu poate vedea monştrii şi zânele. Atunci apare întrebarea: de ce îl mai iubesc copii pe Moş Crăciun şi alte personaje imaginare?
Pentru că le place să se prefacă, să se joace. Iar atunci când copiii se prefac, ei de fapt exersează abilitatea umană prin care putem să găsim căi alternative pentru a vedea lumea. Pentru adulţi această abilitate este centrul capacităţii prin care putem inventă şi inova. În acelaşi timp, copiii cred ceea ce le spun adulţii şi sunt mai predispuşi să creadă mai ales dacă cei mari le oferă oarecare dovezi. Iar laptele şi prăjiturile care dispar şi cadourile care apăr în locul lor pot fi dovezi suficienţe pentru ei.
De asemenea, copiii se vor implica cu multă bucurie în jocul despre bătrânul cu reni, fără a crede în mod necesar că este real. Un astfel de joc este una dintre cele mai mari bucurii şi beneficii ale copilăriei. Dacă copiii ajung să creadă cu adevărat, acest lucru nu le va daună! La urmă urmei câţi oameni nu cred în supranatural?
Totuşi sfatul meu este ca părinţii să şi-l imagineze pe Moş Crăciun alături de copii lor, iar atunci când se ajunge la dezvăluirea adevărului să le explice copiilor că Moşul este doar o invenţie a minţii umane. Într-un final, Crăciunul este despre poveşti, speranţa, sărbătorire, care sunt toate invenţii umane.”
Carole S. Slotterback, profesor de psihologie la Universitatea Scranton
„Chiar dacă familia ta nu sărbătoreşte Crăciunul, copii s-ar putea să creadă în existenţa lui MoşCrăciun. De exemplu, o cercetare psihologică din anii `80 a arătat că Moş Crăciun era un personaj în care credeau şi copii evrei. Dar la un anumit punct această credinţa s-a schimbat.
Schimbarea modului în care copiii îl văd pe Moş Crăciun este indusă în mare parte de evoluţia lor cognitivă, iar cu cât nivelul înţelegerii creşte, cu atât credinţa în Moş Crăciun va scădea. Cu toate acestea, unii copii, deşi au o gândire raţională mai cred în Moşul probabil datorită naivităţii părinţilor sau a altor persoane.
Mai multe studii au arată că cei mici îşi dau seamă treptat că Moşul nu există, nu au o revelaţie la un moment dat. Dintre studiile pe care le-am făcut pe această temă, doar într-un singur caz, aflarea adevărului i-a cauzat probleme copilului. În acest caz, tatăl fetiţei i-a spus că Moş Crăciun a avut un atac de cord şi a murit, o abordare pe care nu o aprob în nici un caz. Deci, ce ar trebui să facă un părinte? El trebuie să răspundă întrebărilor copilului pe măsură ce ele apăr. Trebuie să aveţi tot timpul în minte faptul că oricât de lungă ar fi explicaţia data de un părinte, copilul va auzi numai ce vrea să audă. Cei mici, ca toată lumea, filtrează totul prin informaţiile pe care le ştiu şi experienţa pe care o au.”
În final putem spune că nu există o vârstă limită până la care ai voie să crezi în Moş Crăciun şi mai ales nu este indicat ca părinţii să le ia copiilor aceea bucurie a imaginii unui Moş pe o sanie cu zurgălăi. Cei mici îşi vor da seama singuri ca el nu este real, dar în acelaşi timp vor rămâne cu cele frumoase amintiri din copilărie.
Poate că sunt naivă sau încă copilul din mine nu vrea să dispară, dar eu încă mai cred în Moş Crăciun. Anul asta i-am si trimis o scrisoare, pe internet ce-i drept, dar la care am primit si un răspuns: Moş Crăciun există la orice vârstă.