Micuţii care stau cu părinţii în primele două ore de viaţă, în loc să fie duşi în rezerve, se dezvoltă mai bine psihic şi afectiv, susţin reprezentanţii Asociaţiei Franco-Române BBB, care organizează sâmbăta aceasta o campanie de informare pentru părinţi.
Bebeluşii care sunt lăsaţi să stea la pieptul mamei cel puţin două ore de la naştere se dezvoltă mai bine din punct de vedere psihic şi sunt feriţi de angoase. „Timp de nouă luni, bebeluşul trăieşte într-o lume perfectă şi este obişnuit cu prezenţa mamei lui. Dacă imediat de la naştere este luat de lângă mama lui, el se panichează şi e angoasat. Se sperie de lumină, de frig, de căldură şi chiar şi de corpul său, pentru că în burta mamei el a stat strâns şi deodată observă că are picioruşe şi mâini. Trăieşte senzaţii noi”, explică Laurence Demaire, preşedinte fondator al Asociaţiei Franco-Române BeBeBienvenu.
Asociaţia organizează sâmbătă o campanie pe această temă, unde sunt invitaţi să participe viitori părinţi, dar şi persoane care au deja copii. Campania va avea loc în Parcul Cişmigiu, între orele 11 şi 18.00, lângă Chioşcul Fanfarei, unde va fi amplasat un cort. La întrebările voastre vor răspunde membrii asociaţiei, precum şi doi dintre medicii care se formează în maternologie.
Poziţia din braţele mamei, similară cu cea din pântece
În cele două ore în care bebeluşul ar trebui să stea cu mama, în loc să fie dus într-o rezervă, are timp să se liniştească. „Perfecţiunea cu care a fost învăţat în cele nouă luni continuă şi după ce iese din corpul mamei. Poziţia pe care bebeluşul o are la pieptul mamei e similară cu cea din pântece. În plus, faptul că mama şi copilul au un contact vizual imediat după naştere favorizează o comunicare extraordinară. Pe de altă parte, dacă mamei i se aduce bebeluşul după câteva ore, ea nu-l va vedea în toate etapele, ci abia când pielea I se face mai frumuşică „, explică Laurence Demaire, care mai spune că în Franţa obiceiul ca mama să fie lăsată să stea cu bebeluşul imediat după naştere este întâlnit în toate mater¬nităţile de stat sau private. „Nu are loc doar o naştere fizică, dar şi una psihică. Copilul nu vorbeşte când vine pe lume, dar are un limbaj prin care comunică şi pe care lumea îl descifrează”, spune Laurence Demaire.
Medicul ginecolog Eugen Tănase, de la Spitalul CF 2, din Bucureşti spune că la cererea mamei bebeluşii sunt lăsaţi să stea cu părinţii după ce sunt spălaţi. „Dacă există suficient personal la dispoziţie şi dacă a fost o naştere fără complicaţii, bebeluşul este adus mamei în mai puţin de o oră şi fie este pus în patul ei, fie într-un pătuţ special. În unele unităţi din provincie, copiii sunt ţinuţi în saloane speciale.” Nicoleta a născut în urmă cu doi ani la spitalul CF 2 şi spune că bebeluşul i-a fost adus în mai puţin de o oră de la naştere. „Mi-au adus fetiţa destul de repede, dar nu m-am simţit bine, aveam dureri, aşa că nu am putut să o alăptez decât a doua zi. Ştiu însă şi spitale în care nu te lasă să vezi copilul decât la plecare sau când îl alăptezi”, spune tânăra mămică.
„Mi-a adus bebeluşul în salon a doua zi”
Elena (33 de ani) are doi băieţi de 2,8 şi 5 ani pe care i-a născut pe cale naturală. „La prima naştere, doctorul mi-a arătat copilul după ce am născut şi apoi nu mi l-a mai adus în salon până a doua zi. Mi-aş fi dorit să stau cu el. Vorbisem dinainte să-mi dea o rezervă, plătisem pentru ea, dar au fost complicaţii şi abia a doua zi s-a rezolvat. E drept că la puţin timp după naştere am şi leşinat, pentru că nu mâncasem nimic toată ziua”, spune Elena, care a născut prima dată la Spitalul Caritas din Bucureşti. A doua oară a născut la Maternitatea Polizu, iar bebeluşul i-a fost adus după aproximativ două ore. „Dormea mult, dar era foarte plăcut să-l văd acolo, ca să ştiu pentru ce am tras. Am avut însă o surpriză neplăcută cu asistentele, care stăteau nepăsătoare pe hol în timp ce eu aveam contracţii. Am avut o naştere uşoară, dar e o experienţă în care ţi-e frică şi ai nevoie de încurajare, nu de indiferenţă”, povesteşte Elena.
Laurence Demaire susţine că bebeluşii nu sunt lăsaţi lângă mamele lor imediat după naş¬tere pentru că medicii români nu ştiu mare lucru despre psihicul copiilor. „La fel s-a întâmplat şi în Franţa acum 40 de ani. Dacă bebeluşul plângea, medicii îl lăsau în pace, spunând că nu e nici o problemă. Realitatea e că pănă la cinci luni e obligatoriu ca bebeluşul să fie consolat, pentru că nu plânge dintr-un capriciu. Părinţii trebuie să-l ia în braţe, să-l ţină la piept”.
