Zeci de mii de maramureșeni și de bănățeni serbează Nașterea Domnului. Este vorba de cei care fac parte din comunitatea ucrainenilor și din cea a sârbilor ortodocși. Cele două comunități au păstrat calendarul pe stil vechi, ceea ce presupune un decalaj față de ortodocșii, greco-catolicii, romano-catolicii, protestanții și neoprotestanții care serbează Crăciunul pe stil nou.
Nu există nici un fel de diferență teologică, ci doar una care rezultă din calculul diferit al timpului. În timp ce ucrainenii și sârbii calculează timpul după calendarul instituit de Iulius Caesar, ceilalți creștini utilizează calendarul științific, reformat de Papa Grigore cel Mare.
De asemenea, pe lângă comunitățile tradiționale din Transilvania care păstrează Crăciunul pe stil vechi, în multe oraşe din Transilvania s-au format şi comunităţi importante de români basarabeni care ţin vechiul calendar. Şi asta pentru că, potrivit organizării Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolia Basarabiei, de care ţin şi mulţi dintre basarabenii stabiliţi dincoace de Prut, şi-a păstrat vechiul calendar.
Chiar și cei care aparțin de Mitropolia Moldovei, afiliată Patriarhiei de la Moscova, serbează Nașterea Domnului pe stil vechi. Unii dintre basarabeni serbează Crăciunul de două ori. „Noi ne bucurăm de faptul că avem posibilitatea să sărbătorim şi pe 24 decembrie, şi pe 6 ianuarie. Avem familii mixte, unii cu stilul nou, alții cu stilul vechi și Crăciunul nu trebuie să fie motiv de dezbinare, ci de bucurie. Ne simţim de Crăciun mai mult pe 24 decembrie, când toţi prietenii noştri din țară serbează Crăciunul. Însă sărbătorim şi pe 6 ianuarie, o dată cu rudele noastre, rămase în Basarabia”, spune Ana Tomşa, un medic basarabean stabilit în Transilvania de mai mult de 20 de ani.
Copiii ucraineni îl așteaptă pe Ded Moroz
În satele ucrainene din Maramureș, Crăciunul pe stil vechi este serbat într-un decor de basm, cu codrii plini de zăpadă. Unele dintre aceste comunități au oferit tabere gratuite pentru copiii ucraineni din estul afectat de războiul cu separatiștii ruși. Acțiunea a fost organizată în cooperare cu Ambasada României din Kiev. Pentru toți copiii ucraineni din comunele din Maramureş, de Crăciun vine Ded Moroz, nu Moş Crăciun.
Ded Moroz este varianta tradiţională a lui Moş Gerilă, serbat azi în Rusia. Spre deosebire de Moş Crăciun, Ded Moroz nu vine într-o sanie trasă de reni, ci într-o troikă, o sanie trasă de trei cai. În comunităţile de ucraineni, Crăciunul nu este cu adevărat sărbătoare dacă oamenii nu merg la biserică. În seara de Ajun, la colindat merg doar copiii şi grupurile de tineri. Adulţii merg în prima zi de Crăciun ca să vestească Naşterea Domnului pe la casele celor dragi.
În mod tradiţional, gospodinele pregătesc pentru masa de Crăciun 12 feluri de mâncare. Acestea amintesc deopotrivă de cei 12 Apostoli ai lui Isus Cristos, dar şi de cele 12 luni ale anului. În sate precum Ruscova, Ronişoara sau în zona celor două Vişeuri, ucrainiencele aşează pe masa de Crăciun şi paie, în amintirea Naşterii Domnului care a avut loc într-o peşteră folosită drept adăpost pentru animale. „Crăciunul începe cu adevărat abia după ce începe slujba de la miezul nopţii, când toată lumea se adună la biserică”, spune Ioan Romaniuc din Rona de Sus. Apoi, oamenii merg să deguste bunătăţile tradiţionale, dintre care nu lipsesc borşul ori sarmalele cu păsat, udate cu vin şi, mai ales, cu horinca, despre care localnicii spun că este cea mai bună din lume. Există horincă de prune, dar şi de gutui, de caise ori de cireşe.
Sârbii ard bandjakul
În comunităţile sârbeşti din Banat, un moment deosebit este arderea bandjakului. Acesta este un trunchi de stejar tânăr, incendiat în faţa bisericii în Ajunul Crăciunului pe stil vechi. În tradiţia creştină, bandjakul semnifică lemnele aprinse de Sfântul Iosif, logodnicul Fecioarei Maria, pentru a încălzi peştera în care s-a născut Isus Cristos. Lumina acestui foc aduce vestea Naşterii Mântuitorului, spun bătrânii din comunităţile sârbeşti. De asemenea, lemnul tânăr este şi o prevestire a Golgotei, dealul de la marginea Ierusalimului unde a fost răstignit, pe o cruce de lemn, Domnul Isus. Însă antropologii spun că practica arderii bandjakului este o tradiţie slavă precreştină, iar lemnul de stejar aminteşte de anul vechi, care dispare pentru a lăsa loc venirii în lumină a anului nou. Inițial, ceremonia arderii bandjakului avea loc cu prilejul solstițiului de iarnă.
Şi în comunităţile sârbeşti, ca și în cele de ucraineni, masa de Crăciun este bogată şi stropită cu răchie sau cu şliboviţă. Gospodinele din familiile de sârbi pun paie pe sub faţa de masă, în amintirea Naşterii Domnului în peştera din Betleem. Apoi, după slujba din biserică şi după arderea bandjakului, cetele de colindători merg să ducă tuturor vestea cea bună a venirii Mântuitorului pe lume.
