Oamenii au nevoie de aproximativ cinci minute pentru a-şi găsi sufletul pereche, potrivit unor noi studii citate de abcnews.com, relatează Mediafax.
Potrivit unor studii recente, discuţiile din timpul sesiunilor de speed dating şi modul de a purta o conversaţie sunt la fel de importante ca şi modul în care arată o persoană.
„Toţi întâlnim o persoană despre care considerăm că arată minunat, iar, în momentul în care deschide gura, ne dăm seama că totul este atât de diferit faţă de ceea ce credeam”, a declarat sociologul Dan McFarland, de la Universitatea Standford, coautorul unui studiu publicat în American Journal of Sociology.
McFarland a făcut echipă cu un profesor de ligvistică de la Universitatea Stanford pentru a studia speed dating-ul, tocmai pentru a observa care este rolul comunicării în timpul acestor întâlniri scurte.
Prima impresie este importantă, iar McFarland consideră că este primul factor care contribuie la stabilirea unei conexiuni. Femeilor le plac bărbaţii înalţi, bărbaţii sunt atraşi de femeile slăbuţe şi aşa mai departe, dar o singură întrebare în timpul scurtei întâlniri poate schimba totul.
„Am descoperit că întrebările sunt folosite de femei pentru a întreţine o conversaţie lipsită de interes şi de bărbaţii care nu au nimic de spus”, arată studiul realizat de cercetătorii de la Standford.
Obiceiul întâlnirilor scurte este practicat de multe persoane singure de mai bine de un deceniu şi a devenit foarte popular pe platformele online. Ideea de bază este de a aduce cât mai multe persoane singure la un loc şi de a le lăsa să aleagă după ce au epuizat cele cinci minute de discuţii cu fiecare posibil partener.
Cercetătorii au recrutat pentru experimentul lor studenţi licenţiaţi de la Standford, una dintre cele mai importante universităţi din Statele Unite ale Americii, aşadar unele descoperiri nu pot fi aplicate tuturor persoanelor. Respondenţii au participat la aproximativ 1.000 de sesiuni de speed dating, existând foarte multe oportunităţi pentru a se înfiripa o relaţie.
Transcrierile conversaţiilor au arătat că, în timp ce voluntarii încercau să se decidă dacă le place persoana din faţa lor sau nu, introducerea era foarte extinsă şi nu reprezenta un „punct de atracţie”.
Rapoartele realizate după sesiunile de întâlniri scurte şi interviurile acordate i-au ajutat pe cercetători să tragă o serie de concluzii. Astfel, femeile sunt cele care prezintă cele mai puţine probabilităţi de a-şi alege un partener, ele fiind mai selective decât bărbaţii.
Ambele genuri sunt foarte entuziasmate atunci când se întâlnesc, acest lucru fiind exprimat în forme diferite. „Atitudinea bărbaţilor se schimbă, ei fiind foarte gălăgioşi, râd mai mult, ca mai apoi să devină monotoni. Femeile îşi schimbă tonalitatea vocii în funcţie de cum decurge discuţia„.
De asemenea, femeilor nu le plac întrebările. Ele se simt „deconectate” atunci când trebuie să răspundă întrebărilor venite din partea bărbaţilor sau atunci bărbaţii le presează cu diferite întrebări.
Şi cuvintele folosite de fiecare participant – de exemplu, de câte ori au spus „eu „sau „tu” – au arătat că a existat un efort de a schimba subiectul conversaţiei de la unul la celălalt, dar atât femeile, cât şi bărbaţii au considerat că sesiunile cele mai fructuoase au fost cele care s-au axat pe personalitatea femeii.
