Teama femeii de a-şi relua relaţia sexuală cu partenerul după ce a născut poate fi învinsă cu mult sprijin, afecţiune şi tandreţe din partea soţului.
Prima noapte de dragoste după apariţia întâiului născut e ca întoarcerea la virginitate. „Întârzii momentul, ţi-e teamă şi doare”, zice Oana (32 de ani), care a născut natural şi a aşteptat mai bine de două luni până a făcut din nou dragoste cu soţul ei. Alte tinere mămici povestesc că au reuşit să îşi reia viaţa sexuală abia după două-trei luni de la apariţia bebeluşului, iar în cazurile cele mai dramatice, după un an. Specialiştii în psihologie, dar şi cei în obstetrică-ginecologie au observat că intervine teama de actul sexual, dar şi o aşa-zisă „răceală” în cuplu, cauzată de un ataşament exagerat al mamei faţă de copil. „Apariţia primului copil în familie poate schimba radical viaţa sexuală a cuplului. Cele mai problematice situaţii apar în cazul femeilor care au născut greu. În cazul lor intervine teama de actul sexual şi senzaţia că organismul nu este complet refăcut”, explică medicul ginecolog Benedict Ancăr, de la Maternitatea Polizu din Capitală.
Doi ani de pauză
Din punct de vedere fiziologic, o femeie care a născut îşi poate relua activitatea sexuală la şase săptămâni după ce a adus pe lume copilul. Totuşi, în multe cazuri intervine scăderea libidoului pe o perioadă ce se întinde de la câteva luni la câţiva ani. „Sunt femei care nu au chef de sex câte un an-doi după ce au născut primul copil, iar asta nu este deloc în beneficiul cuplului”, atrage atenţia psihologul Jeni Chiriac, care le sfătuieşte pe tinerele mămici să ceară sprijinul psihoterapeutului dacă trec prin astfel de situaţii. Pot fi, de asemenea, consultaţi experţii de pe forumurile specializate. Cu o situaţie grea se confruntă Rodica. Ea a devenit mămică de aproape un an. „Pe zi ce trece suntem tot mai reci unul faţă de celălalt şi nici nu mai îndrăznim să ne atingem.
Doar în preajma bebeluşului suntem altfel”, povesteşte femeia, care şi-a revenit foarte greu după ce a născut prin cezariană. Rezolvarea poate veni de la soţi. „În loc să se arate morocănoşi, pot sări în ajutorul partenerelor. Dacă femeia simte că soţul o sprijină, că e tandru, că o înţelege, are şanse să îşi revină mai uşor din stresul pe care i l-au provocat nu doar naşterea, ci şi colicile şi plânsetele copilului”, spune medicul Benedict Ancăr. După naştere, pentru mame prioritar devine nou-născutul, iar creşterea lui implică şi foarte multă oboseală – un alt motiv pentru care în multe cupluri scade dorinţa sexuală.
Nu-i spuneţi partenerului „tati” sau „mami”
Totuşi, sunt şi femei care exagerează. „Este normal ca mămicile să investească mai multe resurse în relaţia cu bebeluşul la început. După câteva săptămâni, este bine să îşi dozeze energia şi să se reimplice în relaţia de cuplu. Acest comportament va fi sănătos şi pentru copil, deoarece «se diferenţiază» de mamă şi începe să îşi dobândească treptat autonomia”, spune psihologul Gyorgy Gaspar, de la Centrul de Educaţie Emoţională din Bucureşti. Psihologul Jeni Chiriac îi sfătuieşte pe părinţi să îşi diferenţieze de la început rolurile de soţ/soţie şi mamă/tată. „În momentul în care partenerii se asimilează rolului de «tati» şi «mami», ei încetează să mai fie iubit şi iubită”, atrage atenţia şi Jeni Chiriac, masterand în sexologie.
Învăţaţi copilul să doarmă singur
Problemele în viaţa sexuală a cuplului nu dispar nici când cresc copii, vă atenţionează psihologii, care vă sfătuiesc să îi obişnuiţi pe micuţi să doarmă singuri. „Dacă nu delimitaţi lucrurile de la început, viaţa sexuală se va perturba pe o perioadă mai lungă”, susţine Roxana Mischianu, psihiatru şi sexolog la Spitalul Colentina din Bucureşti. Un alt sfat pe care vi-l dau experţii este să îi învăţaţi pe micuţi că uşa de la dormitorul conjugal stă încuiată. „Încă de la vârsta de 3-5 ani trebuie să îi învăţaţi să bată la uşă, iar la rândul vostru să faceţi la fel când intraţi în camera lor”, spune Mischianu.
Pe cât posibil, încercaţi să găsiţi formule de a vă „conserva” intimitatea. „Îi mai trimiteţi de acasă în plimbări, în excursii, cu bunicii”, vă sfătuieşte Roxana Mischianu. Dacă vă surprind în momente intime, explicaţi-le totul sub forma unor poveşti. „Deşi pare foarte jenant sau penibil, discutaţi cu copilul orice fel de incidente şi să încercaţi să îi înţelegeţi percepţia asupra a ceea ce a văzut. În funcţie de informaţii, formulaţi un răspuns pe înţelesul copilului. Dacă nu discutaţi, nu înseamnă că interesul lui dispare”, atrage atenţia psihologul Gyorgy Gaspar.