Atunci când micuţii sunt interesaţi de un anumit domeniu, puneţi-le la dispoziţie cărţi care să le dea mai multe informaţii pe înţelesul lor.
Primul pas spre a le trezi copiilor interesul pentru cărţi este ca părinţii să-şi facă un obicei din a le citi o poveste înainte de culcare. Chiar dacă la început principalul efect va fi acela că micuţul va adormi mai repede, pe măsură ce creşte va începe să înţeleagă ce i se citeşte şi să pună întrebări. A doua zi, la grădiniţă, va reproduce povestea, iar comunicarea cu ceilalţi va fi mai bună. De asemenea, cărţile cu imagini explicate îi ajută pe micuţi să-şi formeze vocabularul.
O altă modalitate de a le stârni plăcerea pentru citit este să fiţi atent la domeniile de care copilul este interesat. „Copilul va fi motivat dacă îi daţi să citească o carte care îi place, care îl interesează. Dacă îi place geografia, puneţi-i la îndemână cărţi de geografie. În timp, va merge singur la bibliotecă şi în librării”, explică Liliana Abibula, specialist în psihologie educaţională şi consiliere şcolară. Dacă micuţul nu este interesat de anumite cărţi, puneţi-le totuşi la îndemână în loc să deschideţi televizorul. Când se va plictisi, va lua cartea şi va începe să o citească. De asemenea, foarte important pentru copii este să înţeleagă ceea ce citesc, altfel cărţile li se vor părea inutile.
Părinţii, exemplul copiilor
Ca să-i atrageţi spre cărţile de lite-ratură universală, explicaţile că acestea îi ajută să-şi dezvolte limbajul şi mai târziu să-şi găsească un serviciu mai bun. „Dacă un copil de 10 ani vede că mama are un serviciu bun şi-l ia cu ea în librării sau la bibliotecă, explicându-i că citind învaţă multe lucruri, el poate fi in-fluenţat foarte uşor să procedeze la fel”, spune Liliana Abibula. Dacă micuţul va vedea că părinţii pot să trăiască şi fără să citească, uitându-se mai mult la televizor, el va înţelege că se poate descurca în viaţă şi fără cărţi. „Am întâlnit părinţi cu bani care le spuneau copiilor că nu e nevoie să muncească pentru că au bani oricum”, spune psihologul.
Alţi părinţi nu le cumpără copiilor cărţile pe care aceştia şi le doresc, motivând fie că sunt prea scumpe, fie că nu au nevoie de ele, pentru că sunt în afara programei şcolare. „Sunt părinţi care spun: «Eu te hrănesc, şcoala te educă», ceea ce este eronat”, atrage atenţia psihologul.
Recompensele sunt şi ele importante, dar nu trebuie să apelaţi la ele dacă micuţii fac ceva din plăcere. „E bine să-i recompensaţi după ce au luptat pentru ceva, când au făcut ceva ce nu le plăcea. Atenţie însă, nu recompensaţi copiii pentru rezultatele şcolare, pentru că nu vor mai face acele lucruri pentru ei, ci pentru părinţi”, vă sfătuieşte Liliana Abibula.
Nu-i constrângeţi să citească!
O greşeală ar fi însă ca părinţii să-i oblige pe copii să citească. „Există cazuri de familii de intelectuali ai căror copii s-au îndepărtat de cărţi. Nivelul era prea ridicat şi s-au speriat. Părinţii intelectuali ar trebui să aibă răbdare să le explice copiilor ce citesc, să vorbească despre cărţile care ar putea să le trezească şi lor interesul.
Dacă un copil de 12 ani răceşte şi stă acasă şi-i puneţi la dispoziţie o carte în loc să-i deschideţi televizorul, are şanse mai mari să citească”, spune psihologul Bogdan Lucaciu. Părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte internetul. „Se găsesc foarte multe informaţii pe internet. Părinţii limitează accesul la calculator, dar lasă televizorul deschis toată ziua”, spune Bogdan Lucaciu. Psihologul Liliana Abibula spune însă că pe internet se găsesc şi multe informaţii eronate, pe care copilul nu ştie să le identifice.
„Mă pun în situaţii pe care le regăsesc în cărţi şi îmi imaginez cum aş reacţiona”
Andrei, 22 ani, şi-a descoperit pasiunea pentru citit în liceu. „La fiecare început de an, profesoara de limba română ne aducea o listă extrem de lungă cu titluri de cărţi pe care le puteam citi la nivelul nostru. Ne-a spus din start că nu ne va ajuta concret la note citirea mai multor cărţi, doar că ne va oferi un orizont mai mare de imaginaţie, încât putem interpreta mult mai uşor ce vor să ne spună autorii pe care trebuia să-i citim în mod obligatoriu”, povesteşte Andrei.
Al doilea imbold a fost când a intrat în biblioteca orăşenească. Faptul că putea alege singur ce voia să citească din miile de cărţi aşezate pe rafturile înalte l-a făcut să se simtă puternic. Cititul îl ajută să se relaxeze, să înveţe lucruri noi, să se descopere pe el însuşi prin prisma altor personaje. „Deseori mă pun în situaţii pe care le regăsesc în cărţi şi îmi imaginez cum aş reacţiona eu”, spune Andrei. De cele mai multe ori, preferă să-şi cumpere cărţile care sunt la reducere.
„Rareori îmi aleg cărţi care sunt în momentul apariţiei lor de succes. Peste câteva luni, preţul lor va scădea considerabil”, spune tânărul. Un loc perfect pentru a urmări astfel de achiziţii este târgul de carte. „La un târg de anul trecut mi-am cumpărat aproximativ zece cărţi şi nu am depăşit suma de 100 ron. E un mod „de criză” prin care-mi alimentez plăcerea de a mai citi pe print”, precizează Andrei.
