Dacă rămâne la stadiul de joc şi de flirt, e acceptabilă, iar când devine obsesie, înseamnă că s-a transformat în boală.
Dacă este în doze mici, gelozia condimentează puţin relaţia de cuplu. Face parte din farmec, din joc şi e oarecum naturală, mai ales la începutul unei iubiri. Când devine idee, obsesie, urmărire, gelozia nu mai are nimic de-a face cu dragostea.
În cuplurile mai aşezate, acest sentiment n-ar trebui să îşi găsească locul, spun psihologii. Ar putea putea provoca suferinţe de ambele părţi.
Poate duce la crimă
„Îmi aduc aminte de cazul unei femei care şi-a înscenat o plecare de acasă, s-a ascuns în dulap pentru a-şi pândi partenerul şi, într-un final, a căzut de acolo pentru că i s-a făcut rău. L-a speriat şi din acel moment în relaţie s-a instalat o confuzie continuă. S-a ajuns, evident, la despărţire”, spune psihologul Bogdan Lucaciu, de la Federaţia Română de Psihoterapie. Cărţile, filmele, teatrul sunt pline de astfel de poveşti dramatice, dar ele nu sunt departe nici de realitate. „Nu în ultimul rând, gelozia poate duce la crimă”, adaugă psihologul Bogdan Lucaciu.
Lipsă de încredere în sine şi în partener
Dar de unde vin astfel de porniri, pe care unii le socotesc gesturi de iubire? Din lipsa de încredere în sine şi în partener, din dorinţa de posesivitate, din nevoia de a fi mereu pe „primul loc” în inima lui sau a ei. „Din nefericire, gelozia este o stare emoţională încurajată de cultura noastră, este interpretată ca o dovadă de dragoste sau este provocată de partenerul care are nevoia de confirmarea faptului că este iubit”, spune psihologul Bogdana Bursuc, de la Mind Institute din Bucureşti. Ioana (29 de ani), o nonconformistă declarată, zice că e „mereu acuzată de indiferenţă, din cauza lipsei acute de gelozie”. „Dacă el vine şi îmi zice cum s-a dat «X» sau «Y» la el, îl pun să îmi povestească şi încep să fac mişto. Eu nu-s deloc geloasă, dacă vrea să se ducă, ducă-se! Mie nu îmi place să pun presiune pe cineva şi să reacţionez aiurea din orice tâmpenie”, spune amuzată Ioana.
Ochii mari la începutul relaţiei
În schimb, Cerasela (32 de ani) acceptă cu greu să vorbească despre acest subiect, care îi aduce numai amintiri neplăcute. Timp de patru ani a avut un iubit gelos, căruia a încercat să îi facă permanent pe plac, până când şi-a dat seama că e „un posesiv incurabil”. „La începutul relaţiei, mi se părea că eu greşesc şi că îl fac să sufere. Apoi, când am văzut că se înmulţesc crizele de nervi şi că nu mai pot să trăiesc aşa, l-am anunţat că ne despărţim. A venit după mine până în Spania, la nişte prieteni, unde a ameninţat că se omoară cu cuţitul”, îşi aduce aminte Cerasela.
De fiecare dată când încerca să îşi găsească un nou iubit, apărea el şi strica totul. „Până nu am plecat din oraş şi nu am găsit un om suficient de puternic cât să îi ţină piept, nu am scăpat. M-a vorbit de rău în familie, la serviciu, am suferit foarte mult până în momentul în care m-am hotărât să nu mai cedez la şicanele lui”, spune Cerasela, care sfătuieşte pe oricine să facă ochii mari la începutul relaţiei, când „semnele geloziei sunt vizibile”. „Telefoanele în exces, pretenţia exagerată de a sta mereu pe messenger când este vorba despre o delegaţie, faptul că te îmbraci sexy şi el te critică, urmăritul celuilalt nu sunt de acceptat”, crede ea. Pe de altă parte, Mirela (32 de ani) se declară geloasă pe „fostele iubiri”, cu care el ţine uneori legătura. „Nu îmi plac întâlnirile sau convorbirile cu fostele, pentru simplul fapt că generează ocheade şi pot duce chiar la înşelat. Faţă de un «new-entry», unde e nevoie de tatonare, cu foste se ajunge mai rapid la infidelitate”, spune Mirela, care admite că e geloasă din fire.
Suportabilă când e pe „momente”
Psihologii spun că „motive de gelozie se pot găsi cu ghiotura”, dar că atât timp cât acest sentiment rămâne în stadiul de reacţie, de „străfulgerare” şi apare doar „pe momente” este suportabilă. „Una este să te întrerupă nevasta cu un pupic în timp ce eşti la dans cu altcineva, altceva înseamnă urmărirea, şicana-rea, obsesia, suspiciunea faţă de partener”, exemplifică psihologul Bog-dan Lucaciu limita dintre „natural” şi „patologic”. Un semn că gelozia a devenit maladivă sunt gândurile recurente legate de infidelitatea celuilalt şi conflictele permanente din cuplu.
„Una este să te întrerupă nevasta cu un pupic, în timp ce eşti la dans cu altcineva, alta e urmărirea, şicanarea, obsesia, suspiciunea faţă de partener.” Bogdan Lucaciu, psiholog Federaţia Română de Psihoterapie
