De cele mai multe ori, balconul unui apartament devine un fel de prelungire exterioară a interiorului din dorinţa de a ne bucura de cât mai mult spaţiu. Tocmai de aceea, aproape toate apartamentele au balcoanele închise cu geamuri termopan. Dar ce ne facem atunci când constatăm că unul dintre pereţi este în permanenţă ud?
Există o strânsă legătură între umiditate, ventilarea unei încăperi şi starea pereţilor. Un rol important îl joacă vaporii de apă care circulă prin pereţii exteriori în ambele sensuri. Iarna, la temperaturi negative de -10 sau chiar -20 de grade Celsius, aerul exterior are umidităţi ridicate, dar un conţinut sărcat în vapori de apă. În acelaşi timp, în încăperi, unde temperaturile sunt pozitive, se găsesc de aproximativ opt ori mai mulţi vapori de apă care exercită o presiune pe faţa interioară a peretelui de 13 ori mai mare decât a vaporilor de pe faţa exterioară a aceluiaşi perete. În plus, pereţii sunt construiţi folosindu-se multă apă.
După evaporarea masivă a acesteia, în pereţi rămâne o cantitate minimă de vapori. Consecinţa este următoarea: pe timpul iernii, vaporii de apă din interior trec prin pereţi spre exterior. Problemele apar când vaporii de apă din perete sau de pe faţa interioară a peretelui ajung la saturaţie. Atunci, vaporii de apă redevin picături lichide. Care sunt locurile unde observăm vaporii de apă ajunşi la saturaţie? Sunt cel puţin două: pe suprafaţa interioară a pereţilor exteriori sau chiar în interiorul peretelui. Peretele va arăta ca şi cum ar transpira. De exemplu, în cazul unei încăperi în care în aer se înregistrează +20 °C, iar pe peretele exterior +18 °C, condensul începe să apară imediat ce umiditatea relativă atinge 90%. Cu cât peretele este mai slab izolat, iar temperatura sa se micşorează, cu atât condensul începe să apară mai repede. În aceste condiţii apar igrasia şi coloniile de ciuperci.
Dacă fenomenul se petrece în interiorul peretelui, acesta poate fi distrus, deoarece există posibilitatea ca lichidul din perete să se evapore în timpul verii. În acest caz, avem de-a face cu o acumulare progresivă, multianuală, de apă în perete. În condiţii de temperaturi negative, apa poate îngheţa, distrugând zidul.
Soluţii practice
Izolarea suplimentară a pereţilor pe partea exterioară a acestora este una dintre soluţiile practicate pe larg. Dacă însă acest lucru nu este posibil, peretele se izolează la interior, între izolaţie şi suprafaţa peretelui intercalându-se diferite tipuri de bariere de vapori (vopsele speciale, materiale plastice speciale, folii metalice inoxidabile). Încălzirea corectă a încăperilor, ventilarea corespunzătoare a casei pentru controlarea umidităţii aerului din încăperi, ce nu trebuie să depăşească anumite limite (calculabile), în cazul unui anumit tip de zid, eliminarea „producătorilor temporari” de umezeală, cum sunt plantele, precum şi utilizarea dezumidificatoarelor, care permit extragerea excesului de umezeală în anumite situaţii, bine precizate, pot fi, deasemenea soluţii bune şi practice care pot contribui la scăderea şi chiar eliminarea igrasiei din pereţi.
Dar cea mai bună soluţie pentru un balcon ai cărui pereţi transpiră o constituie montarea unui calorifer. Aşa cum este de aşteptat, caloriferul va fi amplasat în zona cu cel mai ridicat grad de pierdere a căldurii, mai precis sub fereastră. Înainte de montarea caloriferului, parapetul logiei trebuie supus unui proces de termoizolaţie. După această operaţiune, suprafaţa de montaj a caloriferului se modifică, iar peretele trebuie să aibă o structură bine ranforsată care să susţină caloriferul.
Etape de lucru:
1 Construcţia structurii metalice. După închiderea loggiei cu ferestre termoizolante se trece la realizarea instalaţiilor. Ulterior acestor operaţii, va fi construit scheletul metalic, care va servi drept bază pentru placarea cu gips-carton.
2 Ranforsarea structurii metalice. Peretele este placat cu polistiren expandat cu grosimea de 5 cm. Între montanţii metalici sunt introduse şi fixate scânduri din lemn. Acestea rigidizează structura din profile metalice.
3 Poziţionarea caloriferului. Pe această structură sunt montate consolele de prindere a caloriferului. Operaţiunea trebuie făcută cu mare atenţie, pentru că de ea depinde racordarea perfectă a caloriferului la conductele de tur şi retur.
4 Definitivarea structurii. După ce caloriferul este aşezat pe poziţie, pentru verificare, acesta este demontat şi se începe placarea cu gips-carton. După terminarea lucrărilor de finisaj, caloriferul este montat definitiv.
