Apartamentul pe care îl vom prezenta în cele ce urmează este amplasat la parterul unei case cu un singur etaj, construită în perioada interbelică. El aparţine unei familii compuse din patru membri: părinţii şi doi copii şcolari.
Numeroasele inconveniente ale locuinţei i-au determinat pe proprietari să decidă renovarea acestuia. Planurile reamenajării au fost radicale, ele presupunând lucrări de anvergură pe toate palierele. Ideea fundamentală care a guvernat elaborarea planurilor a fost maximizarea confortului pentru toţi cei patru membri ai familiei. Acest lucru a implicat o modificare a destinaţiilor încăperilor, ceea ce a generat o reorganizare a spaţiului. Chiar dacă numărul încăperilor a rămas relativ egal, locul acestora în ansamblul locuinţei a fost regândit în aşa fel încât să se obţină o funcţionalitate superioară. În acest scop au fost create două zone: una de zi şi una de noapte.
Iniţial, în zona de zi se găseau vestibulul, livingul şi unul dintre dormitoare. Accesul în dormitor se făcea atât din vestibul, cât şi din living prin intermediul unor uşi de tip glasvand. Întâi de toate s-a decis că dormitorul ocupă o suprafaţă prea mare (13,6 mp) din totalul de 55 mp ai apartamentului. Aşa că el a fost separat în două camere. Cea care comunică cu vestibulul, cu o suprafaţă de 5 mp, a fost transformată în baie, în timp ce restul spaţiului (8,6 mp) a fost organizat ca bucătărie, păstrându-se comunicarea cu livingul.
Cele două dormitoare au fost construite în zona în care, iniţial, se aflau baia, bucătăria şi un dormitor de numai 6,2 mp. Atunci când s-au demolat pereţii s-a constatat că toată zidăria era făcută cu pământ pe post de liant. Acesta o făcea, din cauza vechimii, destul de instabilă. Mai mult decât atât, fundaţiile erau din cărămidă, ceea ce provoca igrasie. În aceste condiţii proprietarii au decis să demoleze în totalitate această zonă şi să o reconstruiască.
Au fost turnate fundaţii din ciment. Acestea au fost izolate, după care au fost ridicaţi pereţii din cărămizi BCA. Plafonul a fost reconstruit din lemn, iar la interior a fost finisat cu gips-carton. Spaţiul rezultat a fost împărţit în două camere cu suprafeţe relativ egale, una dintre ele devenind dormitorul părinţilor, iar cealaltă devenind camera copiilor.
Această reorganizare de anvergură a spaţiului a necesitat, evident, şi refacerea în totalitate a instalaţiilor. De remarcat este faptul că a fost montat un sistem de încălzire prin pardoseală. În încăperile care au primit destinaţii care necesită sisteme de instalaţii, acestea au fost construite din ţevi de polipropilenă.
Iniţial, accesul în locuinţă se făcea prin vestibul. Deoarece acesta a fost unit cu livingul, proprietarii au dorit ca accesul să nu se mai facă direct în zona de zi nou creată. De aceea, ei au proiectat un mic vestibul care să intermedieze această trecere.
A fost eliminat glasvandul care se găsea între living şi dormitor. Peretele în care era incorporat glasvandul avea o grosime de 35 cm, iar prin eliminarea lui a fost câştigată o suprafaţă de 0,9 mp. În zona respectivă au fost montate uşi culisante cu ramă din PVC şi sticlă. Acestea pot închide şi deschide spaţiul spre bucătăria care a fost amenajată în zona fostului dormitor învecinat.
Pardoseala a fost curăţată până la stratul de bază din pământ. Pe acesta a fost turnată o şapă cu grosimea de 5 cm. După uscare, peste şapă a fost aşezată folie de plastic şi un strat din plăci de polistiren extrudat cu grosimea de 5 cm. Pe acest suport au fost fixate conductele sistemului de încălzire în pardoseală. Conductele au fost acoperite cu un nou strat de şapă şi, la final a fost montat parchet laminat.
Pe plafon a fost construit un sistem compus din structură metalică, vată minerală de sticlă şi plăci din gips-carton RIGIPS. Proprietarii au ales această soluţie, mai ales pentru a izola fonic zona, deoarece plafonul este din paiantă, aceasta fiind un prost izolator fonic.
