NASA și-a fixat obiectivul de a transporta primul echipaj uman pe Marte, iar o viitoare navetă spațială capabilă de o astfel de performanță ar putea să aibă motoare cu plasmă.
Călătoria până la Lună a durat doar 3 zile, în timp ce o misiune spre Marte va dura aproape un an. Diferențele dintre cele două misiuni nu se limitează însă doar la factorul timp. Pentru a ajunge până pe Marte și înapoi va fi nevoie de considerabil mai multe provizii, potrivit Agerpres. În plus, odată ajunși pe Planeta Roșie, astronauții vor trebui să-și ridice o bază în care vor rămâne pentru o perioadă de timp. Transportul tuturor acestor provizii și echipamente prin spațiu va necesita o nouă tehnologie de propulsie, iar motorul cu plasmă rezervat în exclusivitate zborului spațial ar putea fi soluția.
Cea mai mare rachetă construită vreodată de SUA, Saturn V, a fost calul de povară al programului Apollo care i-a dus pe astronauți pe Lună. Această rachetă ardea o cantitate colosală de combustibili pentru a propulsa pe orbită modulele spațiale ce erau apoi direcționate spre Lună. Era nevoie de peste 3.800 de kilolitri de combustibil pentru a scăpa de atracția gravitațională a Pământului și a trimite câțiva astronauți „în excursie“ spre cel mai apropiat obiect cosmic de planeta noastră.
Marte se află la o distanță de peste 100 de ori mai mare decât cea dintre Pământ și Lună, iar sistemul de propulsie folosit în cadrul misiunilor Saturn-Apollo nu poate decât să transporte echivalentul unui vagon de tren până la Lună. Din păcate, deocamdată nu există alternative la rachetele folosite pentru lansarea de pe Pământ, însă odată ce viitoarea navetă va ajunge în spațiu și se va îndrepta spre Marte, o nouă tehnologie de propulsie, mult mai eficientă din punct de vedere al consumului de combustibil, ar putea să se impună: motoarele cu plasmă.
90% reducere la consum
Motoarele cu plasmă funcționează prin transformarea combustibilului într-o supă superfierbinte de particule cu sarcină electrică (plasmă) ce este folosită pentru a propulsa vehiculul spațial. Folosirea motoarelor cu plasmă în locul motoarelor tradiționale poate reduce cu până la 90% consumul de combustibil în timp ce nava se află în spațiu. Astfel, la același volum al combustibilului din rezervoare, va putea fi transportată spre Marte o încărcătură cu o masă de 10 ori mai mare. Planificatorii de misiuni ai NASA evaluează deja diferite modalități de transport cu motoare cu plasmă pentru a asigura aprovi-zionarea unui eventual viitor avanpost omenesc pe Marte.
Principala problemă a motoarelor cu plasmă este forța lor de tracțiune foarte redusă. Cel mai puternic motor spațial cu plasmă care a fost folosit deja în misiuni este denumit Hall thruster și produce suficientă energie pentru a transporta pe orbită o… foaie de hârtie.
Din fericire însă, forța slabă de tracțiune a acestor motoare nu reprezintă o problemă insurmontabilă, ele urmând să fie folosite după ce sondele sau navetele spațiale ajung deja în spațiu. Mulțumită excelentei lor eficiențe de consum, motoarele cu plasmă i-au permis Agenției Spațiale americane să desfășoare niște misiuni care nu ar fi fost posibile cu niște motoare obișnuite. Recent, misiunea Dawn a demonstrat potențialul motoarelor cu plasmă. Dawn este o sondă spațială lansată de NASA în septembrie 2007 cu misiunea de a studia două dintre obiectele din centura de asteroizi dintre Marte și Jupiter, Vesta și Ceres.
Astfel de motoare func-ționează prin obținerea unei plasme în urma injectării de energie electrică într-un combustibil gazos.
Motoarele cu plasmă funcționează prin transformarea combustibilului într-o supă superfierbinte de particule cu sarcină electrică (plasmă) ce este folosită pentru a propulsa vehiculul spațial.
