Timbrul de mediu, introdus în februarie 2013 de Guvernul Ponta și declarat ilegal de Curtea de Justiție a UE (CJUE) în iunie 2016, nu se mai plătește de la 1 februarie 2017. Guvernul Grindeanu/Dragnea trebuie să dea banii înapoi proprietarilor care au achitat una dintre formele taxei auto introduse de Guvernul Tăriceanu la 1 ianuarie 2007.
De ce dobândă pe 15 ani?
Prin decizia nr. 14 din 22 iunie 2015, apărută în Monitorul Oficial Nr. 728, Partea I, din 29 septembrie 2015, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a stabilit, că persoanele care au obținut în instanță restituirea taxei de primă înmatriculare, taxei de poluare sau a taxei privind emisiile poluante trebuie să primească și „dobânda fiscală prevazută de dispozițiile art. 124 alin. (1) și (2) din OUG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, coroborat cu dispozițiile art. 120 alin. (7)”. În momentul de față, această dobândă fiscală este de 0.03% pe zi.
Frica de „cimitirul de mașini al Europei“ poate fi tratată
Abrogarea Timbrului de mediu a reaprins frica Asociației Producătorilor și Importatorilor de Automobile (APIA). Dacă înainte de 2007, în pledoaria de susținere a adoptării ”Taxei de primă înmatriculare”, APIA susținea că România riscă să ajungă ”cimitirul de mașini al Europei, ca Polonia” (după aderarea la UE, polonezii au cumpărat peste 800.000 de mașini -second-hand -într-un an), acum, după ce piața auto a încheiat 2016 cu o creștere-record, de aproape 18%, APIA se teme de o scădere consistentă în 2017 și introduce în ecuație impactul social și asupra mediului de afaceri. Cel mai sumbru scenariu indică circa 15.000 de disponibilizări și reducerea dealership-urilor cu până la 25%.
”În 2016, s-a manifestat un factor de distorsiune a pieței auto. Este vorba, în mod evident, despre afluxul de autovehicule rulate, marea lor majoritate nefiscalizate, ceea ce produce un impact negativ asupra vânzărilor de autovehicule noi, dar și asupra bugetului de stat, care pierde anual sute de milioane de euro. În acest context, anul 2016 înregistrează un nou record al înmatriculărilor de autoturisme rulate provenite din import, respectiv circa 300.000 de unități, ceea ce reprezintă o creștere cu 20% comparativ cu anul 2015. Dacă la situația de mai sus adăugăm eliminarea Timbrului de mediu, fără ca acesta să fie înlocuit de măsuri echivalente, putem considera că avem, la începutul anului 2017, o conjunctură nefavorabilă pe piața auto, ceea ce face ca acest an să fie unul de scădere, poate chiar consistentă, a vânzărilor de autoturisme. Un calcul estimativ arată că, o dată cu dispariția Timbrului de mediu, vom avea un raport al vânzărilor de o mașină nouă la cinci second, față de 1 la 3”, a declarat președintele APIA, Ernest Popovici, citat de Mediafax.
Este adevărat, pericolul second-hand există. Dar și oamenilor trebuie să le fie respectat dreptul de a avea o mașină. Nu toți românii au posibilitatea să-și cumpere o mașină nouă, de minimum 6.900 euro, TVA inclusă. Chiar și la salariul mediu pe economie (2.086 lei, în aprilie 2016, de exemplu), este greu de suportat o rată mică, de circa 120 euro/lună, la care se adaugă asigurarea CASCO, RCA-ul, impozitul și carburantul. La fel se întâmplă și în Germania, Italia, Franța, Grecia, etc. Mai mult, peste tot, piața -second-hand este un motor sănătos, pentru a-și schimba mașina proprietarii trebuind să-și vândă automobilul ”vechi”. Prin urmare, cheia siguranței rutiere și controlului poluării vehiculelor este la Registrul Auto Român.
12 din cele 28 de state UE calculează impozitul anual pe vehicule și în funcție de emisiile de CO2.
Dacă ITP-ul n-ar mai fi luat pe șpagă de toate rablele strâmbe, cu rugina mascată cu autocolant, de toate mașinile mai noi sau mai vechi care emit noxe peste normal sau scot fumul din galerie printr-un furtunaș atârnat dedesubt, de toate vehiculele fără amortizoare, care la prima manevră mai agresivă se pot transforma în adevărate pericole etc., lucrurile ar intra ușor, ușor în normal. Ar fi ca în Occident, unde nu e rușine să mergi într-o mașină de 15-20 de ani. De ce? Pentru că întreținerea unei mașini în parametri costă, iar dacă vehiculul are o valoare de piață de 1.500-2.000 euro, neam-țul se gândește de două ori dacă să mai investească sau nu pentru a trece ITP-ul. De pildă, doar schimbarea amortizoarelor, arcurilor și articulațiilor și înlocuirea filtrului de particule, lucrări care la o mașină de -150.000-200.000 km se cam impun, poate costa peste 2.000 de euro.
Ce urmează după -Timbrul de mediu
Pentru moment, Timbrul de mediu nu va fi înlocuit cu altă taxă. Dar ministrul Mediului, Daniel Constantin, a afirmat că ”ne-am gândit la măsuri compensatorii. După ce le vom discuta cu reprezentanţii industriei auto, le vom prezenta şi public. Cu siguranţă producţia de autovehicule e foarte importantă, şi aici vorbim de doi mari producători”. Iar APIA susține introducerea unui sistem cumulativ de taxe, care să cuprindă o taxă la înmatriculare și un impozit diferențiat pentru mașinile noi și cele rulate. Aproape jumătate dintre cele 28 de state UE calculează impozitul anual pe vehicule și în funcție de emisiile de CO2.
Pe principiul ”poluatorul plătește”, cea mai echitabilă variantă ar fi introducerea unei taxe pe poluare în prețul carburantului, astfel încât cel care face 1.000 km/lună să nu plătească cât cel care parcurge 10.000 km/lună, plus ITP pe bune. Însă, cum și așa circa 60% din prețul carburantului este alcătuit din taxe și accize, supraacciza de 7 eurocenți abia a fost scoasă, iar implementarea unui sistem de control ITP ca în Occident durează, soluția nu ar putea da rezultate pe termen scurt.
Discriminare în formă continuată
De la 1 ianuarie 2007 până la abrogarea Timbrului de mediu, guvernele de la București au testat vigilența organismelor europene cu mai multe forme de taxe menite să descurajeze importurile de mașini la mâna a doua și să protejeze vânzările de vehicule noi. Toate, însă, au fost declarate discriminatorii și, deci, incompatibile cu legislația europeană.
- Taxa de primă înmatriculare a fost instrumentată de Guvernul Tăriceanu, în iulie 2006, și a intrat în vigoare odată cu aderarea României la UE, în ianuarie 2007. Comisia Europeană a catalogat-o imediat drept discriminatorie și, în martie 2007, România a fost amenințată cu infringementul. În următoarele luni, Bruxelles-ul a respins mai multe variante de modificare și, în decembrie 2007, s-a ajuns aproape de ușa Curții Europene de Justiție.
- În aprilie 2008, văzând că UE nu glumește, Guvernul Tăriceanu a schimbat denumirea birului în ”Taxă de poluare”, taxa crescând pentru mașinile noi și scăzând pentru cele la mâna a doua. Cum importurile de second-hand-uri au crescut, producătorii și importatorii au început să facă presiuni.
- La sfârșitul anului 2008, taxa a fost schimbată din nou, fiind triplată pentru mașinile vechi de import și eliminată total pentru autovehiculele noi Euro IV sub 2.000 cmc. Bruxelles-ul s-a sesizat iar și, în februarie 2009, taxa de poluare auto a devenit doar dublă față de cea inițială.
- Cum CJUE a decis, în aprilie 2011, că algoritmul de calcul nu mai este discriminatoriu, dar că taxa e prea mare și defavorizează importurile de mașini la mâna a doua, în ianuarie 2012, Guvernul Boc a introdus ”Taxa pentru emisiile poluante” (-25%). În premieră însă, birul nu a mai vizat doar prima înmatriculare, ci a fost aplicată și la vânzarea/reînmatricularea mașinilor deja înregistrate înainte de 1 ianuarie 2007, pentru care nu s-a plătit nicio taxă.
- Timbrul de mediu, declarat discriminatoriu de Curtea de Justiție a Uniunii Europene pe 9 iunie 2016 și care, până la 1 februarie 2017, nu a făcut obiectul restituirii, a fost introdus, în februarie 2013, de Guvernul Ponta, și s-a aplicat din 15 martie 2013.
180 milioane de lei este suma restituită de ANAF, inclusiv compensările, în contul taxei de mediu, doar în prima jumătate a lunii ianuarie 2017.
45% a fost cuantumul aproximativ al încasărilor provenite din timbrul de mediu în bugetul Fondului de Mediu.