Apneea de somn, manifestată prin pauze respiratorii repetate, poate cauza schimbări metabolice care se manifestă prin creşterea rezistenţei la insulină. Aceasta este concluzia unui nou studiu realizat de cercetătorii americani de la University of Pittsburgh. Mai exact, hipoxia intermitentă asociată cu apneea în somn a determinat o creştere mai mare a sensibilităţii la insulină, comparativ cu hipoxia cronică asociată cu situarea la altitudini mari.
Studiul, care va fi prezentat la Conferinţa Internaţională de la New Orleans, şi-a propus să studieze efectele metabolice ale hipoxiei intermitente, şi a celei cronice. Dr. Euhan John Lee, autorul studiului, a făcut mai multe experimente pe cobia de laborator, cărora le-a introdus arterial şi venos mai multe catetere pentru monitorizarea continuă a nivelului glocozei în sânge, dar şi a rezistenţei la insulină. Apoi, şoarecii au fost expuşi la şapte ore de hipoxie intermitentă, în care nivelurile oxigenului au oscilat, cu un minim de 5% pe minut, fiind expuşi şi la o hipoxie cronică, cu o rată constantă de oxigen de doar 10 procente.
Comparativ cu grupul de control, cobaii expuşi la hipoxie intermitentă au demonstrat o toleranţă scăzută la insulină, cu niveluri apropiate de hiperinsulinism. „Obstrucţia respiratorie periodică din timpul somnului, dar şi hipoxia de altitudine sunt condiţii de stres hipoxic care se ştie că modulează homeostaza glucozei sanguine. Deşi ambele forme de hipoxie înrăutăţesc toleranţa la glucoză, acest studiu demonstrează că, spre deosebire de hipoxia cronică de altitudine, doar apeea de somn determină creşterea considerabilă a rezistenţei la insulină” – a precizat dr. Lee.
„De vreme ce numărul cazurilor de apnee în somn continuă să crească odată cu rata obezităţii, va fi foarte important pentru comunitatea medicală să înţeleagă atât efectele, cât şi interacţiunile dintre bolile metabolice, dar şi afecţiunile comorbide. Acest studiu demonstrează că expunerea la o hipoxie intermitentă poate provoca schimbări în activitatea hormonului responsabil de hiperinsulinimie, care poate avea consecinţe majore asupra vulnerabilităţii metabolice a pacienţilor diabetici cu apnee de somn” – avertizează dr. Lee, care a dat asigurări că cercetările ulterioare se vor axa în principal pe explorarea căilor potenţial inflamatorii şi lipotoxice prin care hipoxia intermitentă afectează nivelul glucozei în sânge.
De menţionat că hipoxia acută produce tulburări de judecată şi de coordonare motorie. În cazul unei hipoxii cornice severe sunt afectaţi centrii din trunchiul cerebral şi moartea survine de obicei prin insuficienţă respiratorie. În cazul pacienţilor care suferă de apnee de somn, durata perioadei de oprire a fluxului de aer în timpul somnului este de 10 secunde (principalul simptom este sforăitul), iar numărul episoadelor apneice variază de la 5 la 50 pe ora de somn. Factorii care contribuie la colapsul căilor respiratorii în timpul somnului sunt: consumul de alcool (determină depresia muşchilor respiratori) şi obezitatea (excesul de grăsime de la nivelul gâtului exercită o compresie externă asupra căilor respiratorii, ducând la îngustarea acestora).
