Doi oameni de ştiinţă au găsit o modalitate de a trimite primii oameni pe Marte: s-au gândit să-i lase pe cosmonauţi pe planeta respectivă, pentru a o coloniza.
O expediţie umană pe Planeta Roşie nu era posibilă datorită costurilor prea mari pe care le-ar fi implicat o astfel călătorie, dar propunerea celor doi ar reduce resursele materiale necesare cu aproximativ 80 de procente.
Pe zi ce trece, ficţiunea se transformă în realitate. După ce, în anul 1969, Neil Armstrong a ”cucerit” luna, făcând ”un pas mic pentru om, dar un pas uriaş pentru omenire”, omul, fiind caracterizat de curiozitate, a început să viseze mai departe. A vrut să exploreze mai mult decât satelitul cenuşiu ce orbitează Pământul.
Fiindcă Venus este prea apropiată de Soare iar suprafaţa sa atinge o temperatură medie de 464 de grade Celsius, Marte a rămas cel mai plauzibil loc în care în care omenirea să-şi înfigă steguleţele. În 2004 NASA a trimis pe Planeta Roşie două vehicule, numite ”Spirit” şi ”Oportunitate”, pentru a-i explora suprafaţa îngheţată. Cele două maşinării au făcut descoperiri importante care i-au făcut pe cercetători să creadă că Marte ar putea deveni o colonie a Terrei.
Ideea ca astronauţii să colonizeze Marte a apărut într-un articol publicat pe journalofcosmology.com, o publicaţie online de specialitate. Autorii acestei propuneri sunt Dirk Schulze-Markuch, profesor la Universitatea de Stat din Washington, şi Paul Davies, un fizician de la Universitatea de Stat din Arizona. Aceştia au declarat pentru Yahoo! News că „important este să demarăm explorarea planetei Marte“ şi că ar fi mai bine dacă astronauţii ar gândi la fel ca primii colonişti ai Americii de Nord, care nu se aşteptau să se întoarcă acasă.
Propunerea lor este una controversată, NASA declarând că vor ca oamenii lor să se întoarcă acasă, dar Schulze-Markuch şi Davies se aşteptau la un refuz din partea agenţiei spaţiale, şi îşi pun încrederea în sectorul privat sau în vreun „miliardar excentric”.
Iniţial ar trebui trimise două persoane, în nave diferite. Călătoria fiind una relativ scurtă, durând aproximativ 6 luni, alţi oameni li s-ar alătura în scurt timp, aducând cu ei provizii. Dezvoltarea coloniei nu ar dura foarte mult, planeta dispunând de apă îngheţată, de unele minerale de bază precum şi de gravitaţie la nivelul solului.
Un factor important ce trebuie luat în seamă este starea psihică a voluntarilor, care s-ar putea degrada foarte repede. Sănătatea mintală a oamenilor aflaţi în Spaţiu este un subiect studiat şi dezbătut intens.
S-a observat că aceştia pot deveni depresivi, iritaţi de prezenţa colegilor sau pot dezvolta tulburări de somn, iar gândul că nu se vor putea întoarce acasă ar putea exacerba aceste efecte negative. Totuşi, Schulze-Markuch şi Davies sunt încrezători că o selecţie riguroasă a voluntarilor împreună cu o pregătire intensă şi posibilitatea acestora de a comunica frecvent cu Pământul, i-ar putea face pe primii colonişti să se simtă „mai aproape de casă decât primii exploratori ai Antarticii”.
Propunerea lor nu este tocmai nouă, pe parcursul timpului acest subiect fiind tratat în filme SF precum „2001: Odiseea Spaţială” sau „Solaris”, dar personajele din astfel de filme nu scapă prea des cu viaţă, fiind răpuşi de demenţă, virusuri sau fiinţe de origine extraterestră.
„Suntem o planetă vulnerabilă. Impactul cu un asteroid sau o supernovă ne poate ameninţa planeta. Dacă vrem să supravieţuim ca specie, trebuie să ne extindem teritoriul în sistemul solar.” a declarat Schulze-Makuch. Tehnologia necesară există, partea financiară ar putea fi rezolvată, acum rămâne de văzut cine vor fi primii oameni pe Planeta Roşie.
