„Preţul aurului. Sinceritate incomodă”, cartea autobiografică scrisă de fosta gimnastă Maria Olaru, apărută la Editura Vremea, a fost lansată, sâmbătă, la Salonul Internaţional de Carte Bookfest.
Prefața este semnată de Cătălin Tolontan: „Un copil povestește scandalurile din casă, gelozia, bătăile, sinuciderea tatălui în care este implicată o jucărie, episoadele de beție ale mamei și vorbește despre iubirea lor, după care a tânjit și pe care, deseori, a simțit o.
Un copil ajunge în sala de gimnastică și ridică ochii către norocosul șir de antrenori admirând o și bătând o. O relație tandră și nepermisă.
Bătaie, cafteală, atingere, „mângâiere”, pedeapsă, altoială, urecheală, câte sinonime avem noi, românii, și tot atâtea generații de fete și băieți care au suportat o educație cu palma.
Un copil povestește, în numele nostru, cum ne-am furat o acasă, la școală, în ateliere, la rude și în internate. Un copil a trăit toate aceste lucruri. Un copil a ajuns, mai apoi, campioană mondială absolută și campioană olimpică. […]
E despre un copil care are puterea să vină și să și apere antrenorii, scriind că Bellu și Bitang n au avut nici o vină în cazul dopajului Andreei Răducan de la Sydney. Dar cartea aduce ceva și în acest misterios episod.
E despre un copil care și a iubit părinții, antrenorii, supraveghetorii și pe toți cei de la care n a pretins nimic.
Și pe care nici azi nu- i acuză.
Nimic din ce scrie Olaru nu coboară.
Cartea e necesară și insuportabilă. E cartea unui om care nu se victimizează. Își cunoaște valoarea, își amintește efortul.”
Este cartea unei foste mari gimnaste? Nu, este cartea unei mari gimnaste, a uneia dintre cele mai mari gimnaste din toate timpurile. De ce nu „foste”? Simplu: pentru că, de pildă, când vorbim despre Nichita Stănescu nu spunem despre el „fostul mare poet” ci, la timpul prezent, „marele poet”. De ce? Din nou, simplu: pentru că „lucrarea” lor transcende timpul.
„Această carte era necesară. Această carte este binevenită pentru că într-un fel va vindeca o parte a vieţii noastre sportive şi în acelaşi timp această carte este pentru Maria, cu siguranţă, o exorcizare a vechilor răni ale trecutului şi desigur că pentru ea este o împlinire poate la fel de importantă ca şi medaliile de aur pe care le-a obţinut”, a afirmat Silvia Colfescu, directoarea Editurii Vremea.
Ea a precizat că publicul apreciază atât meritele antrenorilor cât şi ale gimnastelor pentru medaliile aduse României, precizând totodată că micile sportive au fost cele care au trebuit să muncească, să sufere şi au primit deseori o răsplată mult prea mică.
„Aş vrea să se ştie de la început că noi cu toţii îi iubim pe antrenorii Mariei, le suntem recunoscători pentru medaliile pe care le-au câştigat sportivele antrenate de ei. În acelaşi timp, însă, realitatea este una, adevărul este unul: poate este bine să se ştie care a fost preţul acestui aur mondial şi olimpic de care noi ne-am bucurat. Noi ne bucurăm în continuare. Noi suntem cei cu bucuria. Micile sportive au fost cele cu munca, cu suferinţa, cu strădania şi deseori cu prea puţină răsplată. Trebuie să vă spun, în acelaşi timp, că aurul olimpic se poate câştiga prin diferite metode, aurul mondial se poate câştiga prin diferite metode”, a precizat Silvia Colfescu.
Maria Olaru şi-a îndemnat cititorii să citească cu atenţie cartea ei şi să vadă acolo atât sentimentele şi emoţiile „scrise la cald”, cât şi lucrurile frumoase.
„Sper să răsfoiţi cu raţiune această carte, sunt un om de bună credinţă şi de aceea spun ‘aşa să-mi ajute Dumnezeu!’ dacă îmi vor fi puse la îndoială cele scrise de mine, cele trăite de mine. Sunt sentimente, sunt emoţii, scrise la cald, pentru că acele jurnale ale mele sunt scrise atunci, la cald. Dacă vă întrebaţi de ce acum eu o să vă spun de ce nu acum: pentru că probabil dacă aş fi lansat această carte la 19 ani, în primul rând nu mă simţeam capabilă să fac acest lucru, chiar dacă această vocaţie sau veleitate o am încă de când eram mică. Am simţul penibilului şi al ridicolului şi nu cred că aş fi fost în stare să pun în pagină ceea ce am scris. De aceea cred că este o întrebare banală de ce nu am făcut-o atunci şi probabil că dacă aş fi făcut-o atunci, cu siguranţă ar fi scris-o altcineva şi, la fel, poate aş fi fost contestată la vremea respectivă”, a declarat Maria Olaru la lansare.
CV
Maria Olaru, născută pe 4 iunie 1982 la Fălticeni (Suceava), devenea în 1998 a campioană europeană cu echipa de gimnastică a României, obținând și locul II la sărituri în Rusia (Sankt Petersburg) clasându-se a doua la individual compus de astă dată la Goodwill Games la (New York).
În 1999, la Tianjin, Maria a obținut titlul de campioană mondială absolută la individual compus, locul I cu echipa şi locul III la sărituri pentru ca în anul 2000, la Jocurile Olimpice de la Sydney, să câștige medalia de aur cu echipa şi de bronz la individual compus.
