Marele sportiv sălăjean își duce traiul în sărăcie, alături de soția sa, imobilizată într-un scaun cu rotile.
Campionul sălăjean Mircea Tutovan, renumitul voleibalist, care era odinioară supranumit ”tunarul Europei”, inventatorul serviciului din săritură, este unul dintre sportivii români care au adus un imens beneficiu de imagine țării. Cu rezultate care au făcut cinste județului Sălaj și României, Mircea Tutovan nu mai este amintit astăzi decât ca o legendă a voleiului european. Însă foarte puțini sunt cei care știu că renumitul sportiv trăiește la limita sărăciei. Este în prezent pensionar și trăiește în Zalău, alături de soție, care este imobilizată într-un scaun cu rotile. După ce și-a încheiat cariera sportivă care l-a propulsat în lumina reflectoarelor, viața nu a fost prea darnică cu cel mai valoros voleibalist zălăuan și unul dintre cei mai apreciați din Europa.
Performanțe notabile
Mircea Tutovan a jucat la Dinamo București, echipă cu care a avut rezultate excepționale. Voleibalistul a făcut parte din generația de aur care a câștigat Cupa Campionilor, dar a jucat și la Șimleul Silvaniei și la Zalău. Mircea Tutovan a primit în anul 1971 ordinul Maestru Emerit în Sport și medalia Serviciul credincios clasa a III-a. De asemenea, la capitolul performanțe, trebuie amintit și faptul că Mircea Tutovan a obținut cu Dinamo București 10 titluri de campion național. ”Tutovan a cucerit Cupa Cupelor cu Dinamo, iar în 1981 a reușit să-i învingă pe rușii de la ȚSKA Moscova în finala Cupei Campionilor, încoronându-se campion al Europei”, spun specialiștii în volei. Ei mai menționează că Mircea Tutovan a evoluat de peste 300 de ori în naționala României. În calitate de component al echipei naționale, sportivul sălăjean a obținut două medalii de bronz la Campionatele Europene din 1971 și 1977.
S-a remarcat drept primul jucător care a servit din săritură. În epocă, potrivit presei sportive de atunci, fusese recunoscut drept jucătorul cu cel mai bun serviciu din lume. ”Serveam desprins de la sol, dar nu cu elan. Mai târziu, am înţeles că dacă loveam mingea cât mai de sus traiectoria era foarte bună şi obţineam punctul. Într-un meci din turneul campionilor contra unei echipe din Rusia am reuşit să obţin opt puncte consecutive. Visul meu era să fac 15 puncte (pe atunci setul avea 15 puncte – n.r.), însă a fost foarte greu, nu am reuşit”, își amintește Mircea Tutovan. De asemenea, Mircea Tutovan, în perioada în care era legitimat la Dinamo București, a participat cu echipa națională a României la Jocurile Olimpice de Vară de la München din 1972, unde a fost cazat la câțiva metri de atentatul pus la cale de teroriștii palestinieni contra sportivilor israelieni. Această tragedie nu l-a înspăimântat pe sportivul sălăjean, care a continuat să facă performanță, atât pentru echipa sa de club, cât și pentru naționala României.
Masacrul de la München
Mircea Tutovan a dat dovadă de curaj într-unul dintre cele mai grele momente pentru sportul mondial. Masacrul de la München a avut loc în data 5 septembrie. Opt teroriști arabi s-au infiltrat în Satul Olimpic și au luat ostatici mai mulți membri ai delegației Israelului. În aceeași clădire se mai aflau membri ai delegațiilor din Uruguay și din Hong Kong, care au fost lăsați să plece. Teroriștii au cerut eliberarea și transferul în Egipt a 234 de persoane aflate în închisorile israeliene, precum și eliberarea a doi teroriști aflați în închisorile din Germania. Israelul a anunțat că nu negociază cu teroriștii. Oficialii germani au oferit teroriștilor o sumă nelimitată de bani și înlocuirea ostaticilor din delegația Israelului cu oficiali germani de rang înalt. Teroriștii arabi au refuzat și au cerut să fie lăsați să meargă în Egipt.
Autoritățile germane le-au pus la dispoziție un autobuz și două elicoptere, care i-au dus într-o bază NATO, de unde urmau să ia un avion care să îi ducă în Egipt. Teroriștii arabi au crezut că este vorba de o capcană și au intrat în panică. În criza care a urmat, au fost uciși 11 membri ai delegației Israelului, cinci din cei opt teroriști și un polițist german. În data de 6 septembrie, a avut loc o ceremonie religioasă de pomenire a celor uciși, la care au asistat 80.000 de spectatori și 3.000 de atleți. În aceeași zi, sportivii evrei au plecat acasă. La fel a făcut și delegația Egiptului, în 7 septembrie, de teama unei răzbunări. Și alți sportivi au părăsit Jocurile Olimpice, dar Olimpiada a mers mai departe. Israelul a cerut întregii lumi să condamne actul terorist. Majestatea Sa Regele Hussein al Iordaniei a fost singurul lider arab care a făcut acest lucru.
Trupurile celor cinci teroriști uciși au fost transportate în Libia, unde au fost înmormântate cu onoruri militare. În octombrie 1972, alți teroriști arabi au deturnat un avion Lufthansa și au cerut eliberarea celor trei teroriști de la München. Doi dintre ei au ajuns în Libia, unde au fost primiți ca niște eroi. Prim-ministrul Israelului, Golda Meir, a autorizat serviciul secret israelian, Mossad-ul, să îi răzbune pe sportivii uciși. Drept urmare, în 1973, trei lideri teroriști palestinieni au fost uciși în Beirut, capitala Libanului, iar agenții secreți evrei i-au vânat fără cruțare pe cei implicați.
